„Busola literară” – nou proiect de promovare a literaturii contemporane românești în Polonia
Busola literară – se dorește a fi o călăuză prin atelierele creatoare ale scriitorilor români contemporani încă nedescoperiți de publicul polonez sau ale căror noi cărți nu și-au găsit încă drumul spre Polonia. Busola dezvăluie calea cea mai scurtă spre punctul cardinal al literaturii bune, îndemnând cititorii, traducătorii și editorii polonezi la expediții prin noi ținuturi ale imaginației literare românești.
Busola ne indică azi:
ȘI CUVINTELE SÎNT O PROVINCIE, de Adela Greceanu
Cu un schelet narativ construit din situatii, personaje, idei care contureaza o lume, Si cuvintele sint o provincieeste un poem despre singuratate, despre a sta deoparte, despre feminitate, dar si despre limbaj, despre limitele si neputintele sale.
Coordonatele de localizare a cărții:
Cartea Românească (Polirom), Iași, 2014,72 pg.
Cine este Adela Greceanu?
Adela Greceanu (născută în 1975) este scriitoare şi jurnalistă la Radio România Cultural. A debutat în 1997 cu volumul de poezie Titlul volumului meu, care mă preocupă atît de mult..., Editura Eminescu,pentru care a obţinut Marele Premiu „Cristian Popescu” şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu. Auurmat de volumele de poezie Domnişoara Cvasi, Editura Vinea, 2001, Înţelegerea drept în inimă, Editura Paralela 45, 2004, Și cuvintele sînt o provincie, Cartea Românească, 2014, volum pentru care a primit premiul pentru poezie al revistei "Observator cultural" și mențiunea specială pentru “Cea mai bună carte a anului“ la Gala Industriei de Carte din România. În 2008 a publicat romanul Mireasa cu şosete roşii, la Editura Polirom, tradus în limba maghiară.Adela Greceanu a cîştigat în 2018 cu povestirea Dar dacă prima ediţie a Premiului Boccace, acordat unei povestiri româneşti de către asociația franceză „Tu connais la nouvelle?“. Adela Greceanu a participat la numeroase festivaluri literare şi a susţinut lecturi în România şi în străinătate, iar fragmente din cărţile sale au fost traduse în germană, engleză, suedeză, neerlandeză, franceză, bulgară, greacă, maghiară, italiană, turcă, slovenă, sîrbă, croată, catalană, polonă.
Conduși de busolă, Veni, legi, dixi (ah, latina: am ajuns, am citit, am spus):
„O să încep abrupt cu entuziasmul: a meritat aşteptarea de 11 ani pentru o nouă carte de poezie scrisă de Adela Greceanu! Pentru că fiecare cuvînt, fiecare vers, fiecare poem de aici sînt atît de bine gîndite şi scrise, încît creează într-adevăr, prin echilibru şi omogenitate tematică şi stilistică, o carte. Care poate fi asemănată unui album de rock progresiv, cu un concept, o supratemă şi un personaj principal ce se regăsesc în fiecare poem: prin leitmotive, reluări şi reveniri, prin simetrii de construcţie, prin felul în care poemele îşi răspund şi se completează reciproc, alternînd trei discursuri (cîte unul pentru fiecare persoană), scrise însă în aceeaşi cheie şi în acelaşi ton.” [Marius Chivu, Dilema veche]
„Formă și limbaj poetic, cu schelet de proză, scene banale, cu tâlc, dure, tandre, triste, bucăți de conversații de peste drum, de la magazin, din autobuz, răscoliri din trecut, temeri din prezent și atât de multe altele construiesc universul poetic al Adelei Greceanu din Și cuvintele sunt o provincie. Singurătatea, neputința de a se adapta la lumea aceasta, limitele cuvintelor, personalitatea Adilei [personajul central], și lentilele prin care ea filtrează spațiul, timpul, oamenii din jurul ei, sunt doar câteva dintre elementele care te țin în volum, te fac să întorci paginile pe nerăsuflate, să te întorci, din nou și din nou, la el. Cu fiecare lectură, Și cuvintele sunt o provincie înflorește din ce în ce mai mult.” [Eli Bădică, bookaholic.ro]
„O carte strânsă în toate şuruburile (zic de şuruburi pentru că ele au un rol aparte în volum), poezie ca un comentariu atent, subversiv şi insolit, despre situarea în lume a unei femei. Şi cuvintele sînt o provincie e un volum de versuri atent cântărite şi asumate cu mult curaj, unul care conservă, dincolo de strategiile discreţiei, sâmburele de inadecvare esenţială din care ar trebui să se facă mai des poezie.” [Alina Purcaru, bookaholic.ro]
Vreți să vă convingeți? Busola vă dezvăluie fragmente din volum:
„Melancolie
Mai întîi au fãcut
probe.
Probă, probă, probă,
probă...
Doizece, doizece,
doizece...
Probă, zece,
doizece...
Ca pentru un mare
concert
pe un mare stadion.
După vreo oră au apărut:
acordeonistul,
violonistul, trompetistul,
un fel de limuzină
neagră,
care purta pe lunga
ei spinare
sicriul,
numai falduri de
organza albă.
Urma o decapotabilă
în care plîngeau
două femei
corpolente,
una tînără, alta bătrînă,
și apoi
jaguare, merțane,
jaguare, merțane
care se-nșirau
melancolice de-a lungul străduței,
înconjurate de o mulțime
îndoliată.
Cînd s-a pierdut pe
aleile cimitirului
și ultimul automobil,
au început dedicațiile.
De la răposat la cei
rămași neconsolați,
de la cei rămași
neconsolați la răposat înapoi,
și de la marșul
funebru
la Drumurile
noastre toate.
Mai mult de-o oră.
Apoi neconsolații
s-au întors,
la poartă îi așteptau
cerșetorii,
s-au împărțit
pachete, pachețele,
în vreme ce mîinile își
făceau loc
melancolice prin mulțime.
În urma lor, pe străduța
care desparte
blocul de cimitir,
a rămas un covor de
petale colorate și bănuți aurii.
De la etajul opt
am privit-o pe
Mariana
cum a urmărit totul
din ușa Florăriei
Mariana,
cînd în picioare, cînd
pe scăunel,
scuipînd coji de
semințe
printre petalele și bănuții
de pe trotuar
și m-am gîndit
că o sã aibă ce le
povesti diseară
saturnienilor ei de băieți.”
[citește mai departe aici]
Vă așteptăm impresiile de lectură pe adresa warszawa@icr.ro!
