„Busola literară” – nou proiect de promovare a literaturii contemporane românești în Polonia
Busola literară – se dorește a fi o călăuză prin atelierele creatoare ale scriitorilor români contemporani încă nedescoperiți de publicul polonez sau ale căror noi cărți nu și-au găsit încă drumul spre Polonia. Busola dezvăluie calea cea mai scurtă spre punctul cardinal al literaturii bune, îndemnând cititorii, traducătorii și editorii polonezi la expediții prin noi ținuturi ale imaginației literare românești.
Busola ne indică azi:
COBALT, de Claudiu Komartin
„Poezia adevărată e extrem de posesivă și de geloasă pe viață, și de aceea trebuie trăită până la capăt. Asta înseamnă pentru unii terapie, pentru alții haos deliberat, în orice caz imposibilitatea de a ajunge la vreun răspuns (...). Un volum de poezie nu e un pod, ci ceea ce simți cât timp treci pe pod.” [Claudiu Komartin]
Coordonatele de localizare a cărții:
Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2013, 92 pg.
Traducere în limba bulgară: Кобалт (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017)
Cine este Claudiu Komartin?
Claudiu
Komartin s-a născut pe 7 august 1983, la
București. A debutat publicistic în 2002 și editorial un an mai târziu, cu Păpușarul
și alte insomnii (Editura Vinea, 2003, 2007), pentru care a primit mai
multe premii, printre care Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. Al
doilea volum, Circul domestic (Cartea Românească, 2005), a fost
recompensat cu Premiul Academiei Române pentru poezie. Au urmat Un anotimp
în Berceni (Editura Cartier, 2009, 2010), cobalt (Casa de Editură
Max Blecher, 2013) și Maeștrii unei arte muribunde (2010-2017) (Cartier,
2017, 2018), pentru care a primit Premiul PEN România.
Ediții ale volumelor sale au
apărut în germană: Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen (Edition
Korrespondenzen, 2012); sârbă: Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg,
2015); turcă: Bir Garip Roman (Yitik
Ülke Yayınları, 2015) și bulgară: Кобалт (Издателство за поезия ДА,
2017).
A
editat antologii din poezia lui Andrei Bodiu, Vasile Petre Fati, Constantin
Abăluță, George Vasilievici, precum și
Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai
generației războiului.
A tradus șase cărți de proză și
patru de poezie (Kurt Vonnegut, Tahar Ben Jelloun, JMG Le Clézio, Philippe
Claudel, Ghiorghi Gospodinov etc.). Din 2009 organizează cel mai longeviv și
mai constant club de lectură din România, „Institutul Blecher”, iar din 2010
este redactor-șef al revistei Poesis internațional și al Casei de
Editură Max Blecher.
Conduși de busolă, Veni, legi, dixi (ah, latina: am ajuns, am citit, am spus):
„Când e noapte în inima poetului bezna-i mai adâncă și mai catifelată decât în orice altă nocturnă – o beznă care cere știrilor lumii să se adâncească și să se apere de asediul insistent al luminii – la maximum se transformă în o altă substanță: un amestec de tandră forță destructivă, în Cobaltul lui Claudiu Komartin.” [Andrei Codrescu]
„Ce reușește însă Claudiu Komartin aici nu ține doar de transpunerea autentică și convingătoare estetic a emoțiilor.Cobaltul, acest mineral care se găsește în cantități infinitezimale în trupurile noastre, este un element fără de care viața nu poate să existe. Așa că tot ce e „posedat” de trăire, toate prezențele și absențele, toate speranțele sau surpările in-terioare e necesar să fie atinse de cobalt. Acest spectru închis e însăși percepția condensată la maximum după ce a străbătut formele subiective ale luminii și întunericului. [Șerban Axinte, Bucureștiul cultural]
Programatică și vizionară, cobalt e cartea unei traume care a făcut ca existența să se confunde cu coarda bine întinsă a unui arc. E expresia implicării totale, pe cont propriu — peste care plutește, convingător, aburul poeziei adevărate. [Grațiela Benga, Orizont]
„Volubil și imaginativ, capabil să inventeze un peisaj și o stare în doar câteva cuvinte, poetul părea predestinat harului de a contempla ingenuu lumea printr-o lentilă îndrăgostită (poemele de dragoste sunt, în continuare, numeroase și în acest volum). Însă, în Cobalt, Claudiu Komartin atinge o temă majoră, aceea a locului din care vorbește poetul, a spațiului și rostului poeziei. Iar această temă îi structurează volumul și poezia altfel decât până acum, ducând la consacrarea unei noi cărți de vârf în valoroasa promoție literară a ultimelor două decenii.” [Doris Mironescu, Suplimentul de cultură]
Vreți să vă convingeți? Busola vă dezvăluie fragmente din volum:
Ghicitoare pentru monștri
La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Eminescu
Vremurile-s cum sunt. Corurile îngerești mute.
Despre decăderea moravurilor
mai bine să nu vorbim. Pe dincolo
câte o luminiță răzleață
în vreun orășel de provincie sau
într-o pădurice amenințată
de boturile albe ale buldozerelor. Rămășițele
cinei de ieri. Un soare clonat de insecte.
Undeva e o cameră, cu o groapă în mijloc
și un omuleț posac, ce transpiră și scrie, bâiguind
într-o limbă pe care se reazemă
ceva (încă) nemâncat de rugină.
Scheletul unei girafe. Sau poate ultimul
gând generat după ce
o rază telepatică venită din constelația Jiguli
ne va fi răvășit definitiv creierele.
Am văzut acele obiecte străine. Unii credeau că vor
salva lumea cu ele. Nu au salvat nimic.
Mecanisme subtile. Acumulatori, bobine și ceasuri
și animale care le poartă la gât
și râd de dumnezeul ce stă
într-o sală goală de cinematograf
și se uită la un western spaghetti
din vremea când s-a spânzurat și ultimul vărsător.
[citește mai departe aici]
Vă așteptăm impresiile de lectură pe adresa warszawa@icr.ro !
