„Busola literară” – nou proiect de promovare a literaturii contemporane românești în Polonia
Busola literară – se dorește a fi o călăuză prin atelierele creatoare ale scriitorilor români contemporani încă nedescoperiți de publicul polonez sau ale căror noi cărți nu și-au găsit încă drumul spre Polonia. Busola dezvăluie calea cea mai scurtă spre punctul cardinal al literaturii bune, îndemnând cititorii, traducătorii și editorii polonezi la expediții prin noi ținuturi ale imaginației literare românești.
Busola ne indică azi:
BANI. MUNCĂ. TIMP LIBER, de Elena Vlădăreanu
„O carte despre condiția artistului/artistei, despre cutumele lumii literare românești în care trăim. O artă poetică despre cât de nepoetică poate fi supraviețuirea. Elena Vlădareanu dă voce tuturor vocilor care șoptesc pe la colțuri, dar nu vorbesc despre propria condiție, dă o voce, în mod radical, frustrării, furiei și fricilor unor artiști care nu mai au timp să se ocupe de arta lor, fiind confiscați de știința supraviețuirii, captivi în ecuația bani/muncă/timp liber. O voce plasată în afara metaforei și a iluziei. Mai mult ca niciodată, Elena Vlădareanu își confirmă în această carte stilul, forța, dar și misiunea pe care și-a asumat-o”. [Svetlana Cârstean, coordonatoarea colecției Vorpal a Editurii Nemira]
„A.R.: Când se vorbește prea mult despre bani, muncă și timp?
E.V.: Cred că aici e un paradox. Deși vorbim mult despre bani,
muncă și timp, de fapt nu vorbim niciodată cu adevărat. Cel puțin noi, ăștia,
artiștii, literații mai ales, nu o facem, de parcă ne-am hrăni cu duh sfânt.
Bun, ne plângem unul pe umerii celuilalt atunci când suntem între prieteni, dar
organizat nu o facem niciodată. Pentru că e delicat. Suntem captivi ai mitului
artistului sărac și inspirat, avem o problemă cu producția, cum să plătești
ceva ce este evanescent. În urmă nu cu mai mult de cinci ani, unii editori încă
se purtau de parcă îți făceau o favoare atunci când îți publicau o carte, când
de fapt întotdeauna a fost o relație de muncă între scriitor și editor.
Scriitorii încă sunt invitați să susțină lecturi de + 20 de minute sau să
prezinte cărți sau să vorbească în diverse întâlniri, să fie performeri și
animatori, for free, de parcă singura preocupare și singurul
țel ale celui care scrie este să se expună, să facă puțin exhibiționism
și nu găsește prilejul. Totodată remarc cu bucurie o profesionalizare a
mediului, tot mai des organizatorii de evenimente precizează din start dacă
lectura se plătește și cu cât (atunci când nu se, e jenant și nimeni nu aduce
vorba), tot mai des se plătesc contribuțiile în volume colective, tot mai des
primești drepturi de autor din publicarea unei cărți. Asta şi pentru că tot mai
mulţi organizatori de evenimente literare au început să acceseze linii de
finanţare, alea care sunt, AFCN şi locale, puţine. Bun, banii sunt câți sunt,
nu ne iluzionăm și nici nu mai visează nimeni să trăiască exclusiv din scris
(sper), deși, cumva, chiar o facem, dar altfel. Nu utopic-romantic, la măsuța
mea de brad scriindu-mi versurile dictate de sfânta inspirație, ci oriunde,
scriind orice, mai ales la comandă, dar scriind.
În fine, nu vreau să mă afund în
chestia asta pe care o simțim, știm cu toții. Vreau să mai spun ceva despre
timp, pentru că și aici e cu dus-întors. Când lucrezi (și) ca independent, așa
cum o facem tot mai mulți dintre noi, noțiunea de timp/ timp liber dispare sau
își pierde sensul. Teoretic ai tot timpul din lume, practic nu ai deloc.
Împărțirea clară (și sigură, sănătoasă) a timpului dispare, și ajungi să
lucrezi noaptea, în week-end, în vacanțe, în tot restul timpului cât nu ești
ocupat cu the real fulltime job.” [fragment dintr-un interviu de Andra
Rotaru, carturesti.ro/blog]
Coordonatele de localizare a cărții:
Editura Nemira, București, 2017, 91 pg.
Cine este Elena Vlădăreanu?
Elena Vlădăreanu s-a născut în 1981, în Medgidia (Constanţa). A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi are un masterat în studii vizuale la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii al aceleiași universități, cu o cercetare despre performativitatea poeziei contemporane. În prezent este doctorandă în studii culturale tot la CESI. A debutat în 2002, cu volumul Pagini, după un debut underground cu placheta din confesiunile distinsei doamne m. apărută în caietele Carmen editate de Un Cristian. A mai publicat volumele: Fisuri (Pontica, 2003), europa. Zece cântece funerare (Cartea Românească, 2005), spaţiu privat. a handbook (Cartea Românească, 2009, cu desene de Dan Perjovschi), Non Stress Test (Casa de Pariuri Literare, 2016), Bani. Muncă. Timp liber (Nemira, 2017), minunata lume disney (2019). A publicat proză în antologii precum Primul meu fum (Art, 2010), Cui i-e frică de computer? (Arthur, 2013), Prima dată (Art, 2013). A publicat poezie în mai multe antologii din străinătate, printre care Die Spietzen-Elf (2018, Germany), The Vanishing Point That Whistles. An Anthology of Contemporary Romanian Poetry (2011, USA) şi No Longer Poetry. New Romanian Poetry (2007, UK). În 2016, volumul spaţiu privat a apărut în Italia, la Editura Pietre Vive, în traducerea lui Gabriele di Palma; și în 2018 în Bulgaria, în traducerea Lorei Nenkovska. În domeniul teatral a creat, împreună cu Robert Bălan, mai multe performance-uri și spectacole atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. A avut colaborări cu Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti, de asemenea s-a implicat în mai multe producții cinematografice, ca scenarist și consultant dialoguri. În decembrie 2018 a inițiat proiectul Premiile Sofia Nădejde, sub egida căruia s-a desfășurat anual Gala Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei. Este vicepreședintă a Asociației Art No More. În prezent lucrează ca jurnalist pentru Radio România Cultural, unde realizează o emisiune de film, „Scena și ecranul”. Trăieşte şi lucrează în Bucureşti.
Conduși de busolă, Veni, legi, dixi (ah, latina: am ajuns, am citit, am spus):
„Bani. Muncă. Timp liber este volumul cel
mai direct al Elenei Vlădăreanu, cel mai apropiat de ideea de manifest. Un
manifest artistic, un manifest feminist și feminin conceput pe mai multe voci
care livrează împreună, în forță, mesajul. Misiunea volumului este să opereze o
extragere brutală din fetișismul artei pentru artă. Misiune îndeplinită.
<
„Bani. Muncă. Timp liber este un volum care vorbește despre viața de zi cu zi a unui artist. Despre provocări și greutăți, despre prejudecăți și percepții. Ies la iveală frustrări și lupte, furie și resemnare. Lucruri prin care trecem cu toții, artiști sau nu, situații în care ne putem regăsi, sentimente pe care le cunoaștem prea bine. [...] Elena Vlădăreanu scrie poezii care nu te lasă indiferent. Le simți, îți provoacă stări, senzații, sentimente. Frustrarea, furia, resemnarea, nedreptatea, toate sunt și ale tale. E ușor să te lași prins în cuvinte, e ușor să te gândești că asta ar putea fi viața ta”. [jurnalul-unei-cititoare.ro]
„Cartea este minunată datorită autenticității cu
care este scrisă, scurtelor relatări care sunt bine dozate cu un strop de umor,
sinceritate și creativitate. Cartea Elenei nu se lasă din mână până nu o termini
– nu ai cum. Are anumite pasaje care îți rămân efectiv în minte, te amuză și
intrigă, iar apoi te trezești zicând, exact, chiar așa este/a fost și la
mine! [...] bani. muncă. timp liber cred că au ajuns să
fie aspecte care ne guvernează viața mai mult de cât ne dorim sau sesizăm
uneori. Elena Vlădăreanu, însă, le unește într-o carte care merită tot timpul
liber, banii și munca depusă în ea”. [Cristina-Ionela Grigore, filme-carti.ro]
Vreți să vă convingeți? Busola vă dezvăluie un fragment din carte:
„Hai să lămurim câteva chestii. N-o să-mi treacă nervii spunându-le, dar măcar unii îşi vor pierde, sper, inocenţa. (scriitor şi traducător pe Facebook)
Va trebui să scriu mult, cândva (…), despre sărăcie şi despre bani. (Mihail Sebastian)
Cât costă ceea ce
scrii?
How much ?
Quanto?
Combien ?
Coûte qu’il coûte.
50 de dinari pe zi. 100 de euro
M-am gândit în fiecare zi la aceşti bani
50 de dinari. 100 de euro.
O să iau nişte dulciuri, neapărat nişte curmale şi rodii, o să iau ceva
pentru copil şi
restul schimb în
euro pentru rata dublă din ianuarie.
Care este cel mai potrivit moment să primeşti bani.
Ii găseşti în cameră când ajungi
Ii primeşti când începe conferinţa şi semnezi
Poate în plic în sacoşa de participant
Desfăcut fiecare plic
Nimic
Nimic
Nimic”
[citește mai departe aici]
Vă așteptăm impresiile de lectură pe adresa warszawa@icr.ro!
