Cartea săptămânii: „Cum s-a românizat România”, de Lucian Boia

Dragi cititori,

Din aprilie și până în octombrie vă invităm la o paradă săptămânală a celor mai noi cărți românești, traduse în Polonia. Pe scena intitulată „Cartea săptămânii” vor urca pe rând, o dată la șapte zile, vedetele sezonului, proaspete și pline de vervă, însoțite de garderoba special pregătită pentru show.
În acest an, în sezonul primăvară-toamnă se poartă cărțile românești! Lungi, scurte, vesele sau mai puțin, serioase, visătoare, colorate, monocrome – combinațiile sunt nesfârșite, iar libertatea abolută!

Spectacolul literar a început!

CUM S-A ROMÂNIZAT ROMÂNIA
Autor: Lucian Boia
Versiunea românească: Editura Humanitas, București, 2015
Versiunea poloneză: Editura Universitas, Cracovia, 2018
Seria „Rumunia dzisiaj/România astăzi”, redactor: Jakub Kornhauser
Traducerea în limba polonă: Joanna Kornaś-Warwas

O nouă carte a lui Lucian Boia. Şi, ca de fiecare dată, un subiect nou şi o privire altfel. Noutatea demersului explică interesul din ce în ce mai mare pe care îl stârnesc lucrările sale, şi nu numai printre cititorii români, ci şi în afara României – dovadă stând numeroasele traduceri în engleză, franceză şi germană, ca şi în maghiară, polonă sau bulgară. [...]
„Fiecare popor îşi are propria experienţă cu «ceilalţi». Puţine însă în asemenea măsură şi cu asemenea intensitate precum românii. Situat într-o regiune «deschisă» şi multă vreme vag structurată, actualul spaţiu românesc a cunoscut o diversitate de dominaţii politice şi de infuzii etnice şi culturale.“ În Vechiul Regat de dinainte de 1918, populaţia oraşelor era cât se poate de amestecată sub aspect etnic şi cultural. În perioada interbelică, România Mare cuprindea, alături de românii majoritari, o diversitate de naţionalităţi ca niciunde în Europa. Lucian Boia înfăţişează modul cum, începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, apoi în perioada comunistă şi în anii care au urmat, această diversitate a dispărut aproape cu desăvârşire. România e astăzi mai românească decât oricând. Din păcate, arată autorul, şi românii s-au „românizat”, rupându-se în mare măsură, prin izolaţionismul practicat de regimul comunist, de valorile culturii occidentale pe care se clădise România modernă. [Marius Chivu]

Am reușit să vă stârnim curiozitatea?
Vă invităm la lectura unui fragment din carte:

„LA 1859, ROMÂNIA (numită oficial, în primii săi ani de existență, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești) avea o populație de aproape 4 milioane de locuitori. La recensământul din 1899 se înregistrează aproape 6 milioane (5.956.690), iar la următorul, în 1912, peste 7 milioane (7.235.920). Recensămintele fac distincția între diverse categorii de locuitori, în funcție de cetățenie și de religie, nu însă și de naționalitate (și nici de limba maternă). Acestea din urmă – argumentează L. Colescu, șeful biroului statistic, cu prilejul publicării rezultatelor recensământului din 1899 – nu ar fi relevante. Relevante sau nu, rămâne totuși nedumerirea de ce nu a fost reținut și acest criteriu, odată ce chestionarul cuprindea, oricum, o serie întreagă de întrebări.” [citește mai departe aici]

Lucian Boia (n. 1944)
Lucian Boia este profesor emerit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune) şi la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului, a Franţei şi a Germaniei. În 1997, lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească a stârnit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale.
Volume publicate la Humanitas: Istorie şi mit în conştiinţa românească (1997, 2000, 2002, 2006, 2010, 2011), Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune (1998, 2002, 2008), Două secole de mitologie naţională (1999, 2005, 2011), Mitologia ştiinţifică a comunismului (1999, 2005, 2011), Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit (1999, 2007), Pentru o istorie a imaginarului (2000, 2006), România, ţară de frontieră a Europei (2002, 2005, 2007), Mitul democraţiei (2003), Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre (2004, 2011), Jules Verne. Paradoxurile unui mit (2005), Omul şi clima. Teorii, scenarii, psihoze (2005), Tinereţe fără bătrâneţe. Imaginarul longevităţii din Antichitate până astăzi (2006), Occidentul. O interpretare istorică (2007), Napoleon III cel neiubit (2008), „Germanofilii". Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial (2009, 2010), Franţa, hegemonie sau declin? (2010), Tragedia Germaniei: 1914–1945 (2010), Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950 (2011), Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia (2012), Explorarea imaginară a spaţiului (2012), De ce este România altfel? (2012), Eugen Brote (1850–1912). Destinul frânt al unui luptător naţional (2013), Sfârşitul Occidentului? Spre lumea de mâine (2013), Balcic. Micul paradis al României Mari (2014), Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări (2014), Dosarele secrete ale agentului Anton. Petru Comarnescu în arhivele Securităţii (2014), Suveranii României. Monarhia, o soluţie? (2014), Maria, regina României, Jurnal de rãzboi (3 vol., editor)(2014–2015), Cum s-a românizat România (2015), Mihai Eminescu, românul absolut (2015), Strania istorie a comunismului românesc (2016), Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei (2016), În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități (2017), Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac (2018), Cum am trecut prin comunism. Al doilea sfert de veac (2019), Întrebări fără răspuns (sau cu prea multe răspunsuri) (2019), Românii și Europa (2020).

Cum s-a românizat România este a treia carte a lui Lucian Boia tradusă în limba polonă, după Rumuni: świadomość, mity, historia (Românii: conștiință, mituri, istorie, Editura Univ. Jagiellone, Cracovia, 2003, trad. Kazimierz Jurczak) și De ce este România altfel? (Centrul Internațional pentru Cultură, Cracovia, 2016, trad. Joanna Kornaś-Warwas; volumul conține două cărți: De ce este România altfel? și România, ţară de frontieră a Europei).

Joanna Kornaś-Warwas (traducătoarea cărții în limba polonă)
Traducătoarea în limba polonă a celor mai apreciați scriitori români, printre ei Max Blecher, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, Matei Vișniec, Varujan Vosganian. În 2016 a primit Premiul pentru traducere „Poetul European al Libertății 2016” pentru versiunea poloneză a volumului Anei Blandiana, Patria mea A4, și Premiul Literar al Europei Centrale „Angelus” pentru traducerea Cărții șoaptelor, de Varujan Vosganian. În 2017 a fost laureata Premiului pentru Traducere al revistei cultural-literare „Observator cultural”. În anul 2018 a fost nominalizată, alături de Jakub Kornhauser, la Premiul pentru traducere „Poetul European al Libertății” pentru traducerea volumului Falsul Dimitrie, de Dumitru Crudu.

Ce scriu pasionații lecturilor despre Cum s-a românizat România:

„Dacă cititorul polonez ar trebui să indice un autor datorită căruia fenomenul identității, istoriei și culturii românești, sau mai larg – al României în general – a pătruns în ultima vreme în dezbaterea publică și și-a făcut simțită acolo prezența, fără îndoială că el ar fi Lucian Boia. Se poate spune că polonezii cunosc dilemele românești ale epozii tranziției din perspectiva schițată de istoricul bucureștean și ea este punctul de plecare în discuția despre trecutul, prezentul și viitorul țării dunărene.[…]
Ceea ce este esențial în argumentația lui Boia – lucru care trezește, firește, cele mai îndârjite proteste – este legat de rememorarea trecutului multietnic și multicultural al României, făcută nu în scopul înnobilării viziunii asupra trecutului, plină de lozinci liberale despre coexistența prietenoasă, pe care propagandiștii politici o proclamă pentru a obține avantaje de imagine, ci în scopul de a-i face pe cititori să conștientizeze numeroasele nedreptăți suferite de concetățeni în numele unor mărețe vise naționaliste. De concetățeni – prin urmare de maghiarii și sașii din Transilvania, de sârbii din Banat, bulgarii și turcii din Dobrogea, ucrainenii și polonezii din Bucovina, grecii din Muntenia, evreii și romii pe pe întreg teritoriul statului român. […] Raportarea românilor la alte naționalități, precum și la reprezentanții lor în interiorul țării comune, ar corespunde – s-ar părea că afirmă Boia – raportării la Celălat: în funcție de nevoi, el poate fi receptat ca un străin care reprezintă o amenințare a unității poporului ori ca un concetățean, care îmbogățește identitatea socio-culturală cu valori suplimentare. În orice caz, prezența Celuilalt necesită autodefinirea în raport cu acesta și construirea unei definiții a românității care să pemită obținerea celor mai mari avantaje în relația cu el”. [Jakub Kornhauser, autorul Postfeței]

„Cum s-a românizat România este o abordare interesantă a istoriei României. Urmărim în carte cum s-au format poporul modern și statul român prin prisma relațiilor cu grupurile etnice, religioase și naționale care au locuit acest teritoriu. Boia dovedește că românitatea se bazează în mare măsură pe eclectism, reprezintă un amestec de influențe culturale ale Europei Centrale și Balcanilor. Se poate considera că întrebarea pusă de autor în titlu este cumva insidioasă. Prin prisma omogenizării din punct de vedere național, a marginalizării minorităților, precum și pierderilor suferite de eclectism, oare n-ar trebui mai degrabă să întrebăm: „Cum s-a de-românizat România?” [Krzysztof Popek, Nowa Europa Wschodnia]

„În Cum s-a românizat România, Lucian Boia a descris și analizat relațiile dintre români și alte naționalități. Relații foarte dificile, căci majoritatea vecinilor actuali ai României au stăpânit timp de multe secole anumite teritorii, care astăzi îi aparțin în mare parte ei. Pentru cei care se vor întâlni pentru prima dată cu istoria României, cartea lui Lucian Boia va îndeplini rolul unui compendiu nu doar pe tema minorităților naționale ale țării, ci și a istoriei și situației politice din secolul al XVIII-lea până la începuturile secolului al XXI-lea, la alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de președinte. Vă recomand totuși înainte să vă uitați peste volumul De ce este România altfel? al aceluiași autor, publicat în 2010 (ediția poloneză 2016). Grație lui veți avea o imagine întregită a istoriei românești și veți înțelege nostalgia abia simțită a lui Boia pentru România începutului de secol XX – pentru mozaicul de multiculturalism și diversitate etnică.” [Dominika Liberadzka, polecamczytac.pl]

Vă recomandăm materialul video cu participarea istoricului Lucian Boia, pregătit special pentru cititorii polonezi.

a editurii Humanitas (pentru varianta originală a cărții, în limba română)
și pe pagina de Facebook a Institutului Cultural Român de la Varșovia.