„Three-Dimensional Scores for the End of the Present” – Irina Gheorghe în dialog expozițional cu Milan Adamčiak

Joi, 4 iunie 2026, ora 18.30, la Galeria AVU Veletržní 63, Praga 7, are loc deschiderea expoziției„Three-Dimensional Scores for the End of the Present”, curatoriată deJitka Hlaváčková.Expoziția reunește cercetarea pe termen lung a Irinei Gheorghe asupra spațiului și timpului dincolo de limitele „aici și acum” și o pune în dialog cu notația grafică a lui Milan Adamčiak. Partitura sa spațială specifică locului devine un „mediu” care ghidează vizitatorii către interacțiuni și le transformă mișcarea într-o performanță improvizată care urmează un scenariu ambiguu. Vizitatorul devine astfel, fără să știe, parte a dimensiunii procesuale a expoziției, deschisă în perioada 5 iunie – 25 iulie 2026, orar: marți – sâmbătă, 13.00-18.00.

Cercetarea pentru această expoziție a făcut parte din proiectul postdoctoral al Irinei Gheorghe „Scores for the End of the Present: Notation Systems in Performative and Visual Arts and Their Relationship to Different Temporalities”, desfășurat la Academia de Arte din Vilnius între 2024 și 2026 și finanțat de Consiliul de Cercetare din Lituania (LMTLT), acord nr. S-PD-24-128.

Irina Gheorghe este o artistă interdisciplinară a cărei operă se întinde la granițele dintre mișcare, notație și explorarea materială. Ea se mișcă fluid între coregrafie, desen, instalații de obiecte și performance video, dezvoltând partituri tridimensionale și sisteme de semne care invită participanții să regândească percepția prin acțiune fizică. În lucrările sale, prioritizează procesul în detrimentul rezultatului: gesturile devin semne, semnele devin instrucțiuni, iar spațiul de întâlnire se transformă într-un loc în care apare un nou limbaj. Proiectele sale combină adesea structuri formale meticuloase (grile, linii lipite cu bandă adezivă, module măsurate) cu protocoale de improvizație care amplifică inteligențele corporale trecute cu vederea: respirația, ezitarea, pasul, atingerea. Prin această sinteză, ea explorează modul în care practicile colective și micro-mișcările generează gramatici alternative pentru perceperea lumii și relaționarea cu ea.

Milan Adamčiak Compozitorul și teoreticianul Milan Adamčiak (1946–2017), stabilit la Bratislava, a lucrat începând cu anii 1960 la partituri conceptuale în stilul Fluxus (de exemplu, „Sisyphus Robots”) și ulterior a experimentat în grafica muzicală cu numeroase partituri grafice, verbale și pur conceptuale. În 1970, împreună cu Robert Cyprich, a realizat o reinterpretare a operei Water Music de Handel într-o piscină interioară, cu artiști deasupra și sub apă. În perioada 1991–1992, a organizat Festivalul de Artă Intermedia din Bratislava (FIT), organizând o expoziție cu partiturile lui Cage și inițiind invitația lui John Cage în oraș; ulterior, Cage l-a invitat pe Adamčiak să cânte la Perugia, unde Adamčiak a intervenit în piesele lui Cage. Din anii 1970, a menținut o corespondență activă cu compozitori, artiști și teoreticieni internaționali (de exemplu, Max Bense, Marshall McLuhan, Karlheinz Stockhausen, Dick Higgins, Joseph Beuys, John Cage).