Invitaţi: Eginald Schlattner (scriitor), Cecilia Dreymüller (critic literar), Nicole Henneberg (critic literar), Catrinel Pleşu (traducătoare, director CENNAC România) Prezentări despre literatura română de expresie germană (Nicole Hennenberg şi Catrinel Pleşu). Moderator: Catrinel Pleşu
Joi, 29 septembrie, ora 19:00
Invitaţi: Eginald Schlattner (scriitor), Cecilia Dreymüller (critic literar), Catrinel Pleşu (traducătoare, directoare CENNAC România), Radu Gabrea (regizor, autor al filmului „Mănuşi roşii") Prezentarea cărţii „Guantes rojos"/ „Mănuşi roşii" de Eginald Schlattner (publicată în Spania în 2011 de Editura Acantilado)
Proiecţia filmului „Mănuşi roşii" de Radu Gabrea, România/Germania, 2010, 117´, bazat pe romanul cu acelaşi titlu. DVD, română şi germană cu subtitrare în spaniolă.
Institutul Goethe, Madrid
(C/ Zurbarán, 21)
În germană cu traducere simultană în spaniolă. Intrarea liberă.
Parteneri: Goethe-Institut Madrid, Editorial Acantilado
Cecilia Dreymüller. S-a născut la Nohn (Eifel, Germania) în 1962. Doctor în Filologie hispanică, specializată în literatură scrisă de femei, autoarea volumelor „Los labios de la luna. Poesía escrita por mujeres en España entre 1950 y 1990" şi „Incisiones. Panorama crítico de la narrativa en lengua alemana después de 1945". Traducătoare de spaniolă, catalană şi germană. I-a tradus, printre alţii, pe Ingeborg Bachmann, Peter Handke şi Marcel Beyer. Este critic literar şi scrie pentru publicaţii spaniole şi germane. Actualmente colaborează constant cu suplimentul cultural al ziarului „El País".
Nicole Henneberg. Născută în 1955 la Hof (Bavaria), a studiat literatura comparată (comparatistica) la Freie Universität Berlin şi lucrează ca critic literar pentru ziarele „Frankfurter Allgemeine Zeitung", „Basler Zeitung" şi „Der Tagesspiegel" (Berlin). Împreună cu Fred Oberhauser a publicat cartea „Literarischer Führer Berlin" (1998) (Berlin, ghid literar) şi „Max Frisch in Berlin" (2004). Colaborări cu revistele „die horen" şi „Sprache im technischen Zeitalter". A publicat cronici la cărţile lui Eginald Schlattner „Das Klavier im Nebel" (Pianul în ceaţă) şi „Rote Handschuhe" (Mănuşi roşii) şi a scris despre cărţile lui Richard Wagner şi al Hertei Müller.
Catrinel Pleşu. S-a născut la Bucureşti în 1948. A absolvit Facultatea de filologie engleză, germană şi franceză, Universitatea din Bucureşti şi a studiat la Universitatea Exeter, cu o bursă acordată de British Council obţinută prin concurs. A lucrat ca cercetător la Institutul „G.Călinescu", director de programe culturale la Fundaţia Culturală Română şi la Institutul Cultural Român. Actualmente este director al Centrului Naţional al Cărţii (CENNAC-ICR). A făcut parte din board-ul Naţional şi board-ul de Publicaţii şi Traduceri, Fundaţia Soros şi din board of governors al European Cultural Foundation Amsterdam. A tradus: E.R.Dodds, „The Greeks and the Irrational" – „Grecii şi iraţionalul" (Meridiane, Polirom); „Gregor von Rezzori", „Denkwuerdigkeiten eines Antisemiten" –„Memoriile unui antisemit" (Kriterion); Walter Benjamin, „Iluminari", IDEA Corespondenţa Heidegger-Hannah Arendt, (cu Cătălin Cioaba, Humanitas); Alasdair MacIntyre, „După Virtute" (Humanitas); Timothy Garton Ash, „Foloasele prigoanei" (ed.FCR); Eudoxiu de Hurmuzaki, „Discursuri din Dieta Bucovinei" (ed.FCR); Timothy Garton Ash, „Dosarul meu de securitate" (Humanitas); Slavenka Drakulic, „N-ar face rău nici unei muşte" (ed.Curtea Veche). În lucru: Eginald Schlattner, „Clavir în ceaţă" (ed.LEDA).
Eginald Schalattner. S-a născut la 13 septembrie 1933 la Arad. A crescut şi şi-a petrecut tinereţea în Făgăraş printre etnii diferite: români, maghiari, germani, evrei, armeni şi ţigani. Şcoala a urmat-o la Sibiu, Făgăraş şi Braşov. A studiat în 1952–53, timp de două semestre, teologia evanghelică la Cluj până la exmatricularea sa; a studiat un semestru matematica şi apoi hidrologia, în 1957; înainte de a-şi susţine examenul de stat, a fost arestat şi condamnat de Tribunalul Militar pentru „tăinuirea delictului de înaltă trădare". După eliberare a lucrat ca muncitor zilier într-o fabrica de cărămizi, apoi ca tehnician constructor şi ca desenator tehnic. În 1969 i s-a îngăduit în cele din urmă să-şi susţină examenul de stat în domeniul hidrologiei, la peste un deceniu după colegii lui. A lucrat apoi ca inginer până în 1973. În acel an şi-a reluat studiile teologice, fiind din 1978 preot la Roşia (Rothberg) lângă Sibiu. A început să scrie în 1990, după ce tăcuse vreme de patruzeci de ani. Anul 1998 îi marchează debutul literar cu romanul „Dergekopfte Hahn" („Cocoşul decapitat"), la editura Paul Zsolnay din Viena. Astfel, după vârsta de 65 de ani, autorul se bucură de un succes internaţional imens, romanul cunoscând în acest scurt răstimp de trei ani mai multe reeditări. Doi ani mai târziu îi apare la aceeaşi editură romanul „Rote Handschuhe" („Mănuşi roşii"), având şi el un răsunet rar întâlnit şi făcându-l celebru pe preotul din Roşia, care locuieşte în casa parohiala veche, înconjurata de grădini şi de parcul bisericii, şi care declară mândru şi răspicat că, orice i-ar mai rezerva viaţa, von hier rucke ich mich nicht („de aici nu mă clintesc").
Radu Gabrea. Regizor, Scenarist, Profesor şi Producător. A debutat cu filmele de lung metraj „Prea mic pentru un război atât de mare" şi „Dincolo de nisipuri", ambele prezentate la Festivalul de film de la Cannes. Ca reacţie la îngrădirea activităţii sale din cauza cenzurii comuniste, a reuşit să plece în Germania, în 1974, unde a realizat în special producţii de televiziune. În anul 1986 şi-a dat teza de doctorat despre Werner Herzog la Universitatea Louvain. După întoarcerea lui în România, în 1997, Radu Gabrea a fost numit preşedintele Oficiului Naţional al Cinematografiei. Desfăşoară în continuare o activitate bogată de producător, regizor şi autor. Dr. Radu Gabrea este profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale" din Bucureşti. A realizat filme artistice, serialele de televiziune în România şi în Germania şi filme documentare. În februarie 2011, Dr. Radu Gabrea a fost decorat cu Ordinul Crucea de Cavaler a Ordinului pentru Merite al Republicii Federale Germania pentru meritele sale deosebite în relaţiile culturale germano-române şi, în special, pentru contribuţia sa artistică la înţelegerea istoriei româno-germane.
Filmul „Măşuni roşii", România, 2010, 117 min, DVD. Limba originală: română, germană (cu subtitrări)
Regie: Radu Gabrea Cu: Alexandru Mihăescu, Udo Schenk, Andi Vasluianu, Mircea Rusu, Victoria Cociaş, Ioana Iacob
Producţie: TOTAL TV (coproducţie cu Zenith Media)
Scenariu: Radu Gabrea, Gabriel Sîrbu, Wolfgang J. Ruf, Bogdan Huşanu
După romanul „ Mănuşi roşii" de Eginald Schlattner
Producători: Radu Gabrea, Victoria Cociaş
Director de imagine: Ion Marinescu; Muzică: Thomas Osterhoff; Editor: Melania Oproiu
Scenografie: Florin Gabrea; Costume: Svetlana Mihăilescu
Sinopsis: După înăbuşirea în sânge de către tancurile sovietice, în noiembrie 1956, a revoluţiei din Ungaria, în anul 1957 puterea comunistă din România, de teama unor evenimente similare, a trecut la arestări masive şi organizarea de procese, pentru a înăbuşi orice tendinţă de imitare a celor petrecute în Ungaria învecinată. În special în Transilvania, unde printre reprezentanţii populaţiei române, maghiare şi germane se răspândise ecoul celor întâmplate în ţara vecină şi exista pericolul ca situaţia politică să scape de sub control, ''securitatea'' a dezlănţuit o campanie masivă de arestări. Una din victimele acestei campanii este şi tânărul de origine săsească, Felix Goldschmidt, student la o universitate clujeană şi conducătorul unui cenaclu literar de la aceeaşi universitate. Convins la început că este victima unei erori, treptat Felix este angrenat în maşina infernală a metodelor staliniste de anchetă, unde vina individuală nu are nici o relevanţă, totul fiind subordonat unui sistem de victimizare, culpabilizare şi depersonalizare, care în ciuda rezistenţei sale iniţiale, îl transformă pe acesta într-un instrument docil al organelor de represiune. Astfel încât prin presiune psihică, tortură, umilire repetată şi intimidare, Felix ajunge să devină martor al acuzării împotriva unor prieteni ai săi scriitori, trădându-şi până la urmă şi propriul frate.
Romanul "Mănuşile roşii'' descrie în imagini mecanismele terorii proceselor staliniste în România comunistă, în special în Transilvania, loc puţin sau aproape necunoscut al Europei de Est. Filmul cu acelaşi nume, realizat de Radu Gabrea, este o adaptare a romanului cu acelaşi nume al scriitorului român de limbă germană, Eginald Schlattner. "Romane ca acestea ne fac cunoscut nouă, celor ce ne-am născut mai târziu, Europa'' scria ziarul "Frankfurter Rundschau'' în recenzia sa la romanul lui Eginald Schlattner. Acelaşi lucru e valabil şi pentru filmul cu acelaşi nume.
Proiecţii anterioare
2010: Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) - Cluj şi Sibiu, Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi (IPIFF) – Mamaia, Noaptea Albă a Filmului Românesc – Bucureşti; Sao Paolo International Film Festival – Sao Paolo, Brazilia, The Northern Film Festival – Leeuwarden, Olanda şi Saturno Interantional Film Festival – Italia – unde Alexandru Mihăescu a fost recompensat cu premiul pentru Cel mai bun actor.
În 2011, la Festivalul Naţional de Film Românesc de la Constanţa, Melania Oproiu a primit premiul pentru Cel mai bun montaj.
Proiect realizat cu ocazia participării României ca Ţară invitată la Târgul Internaţional de Carte LIBER 2011 şi integrat în cadrul evenimentelor organizate sub sloganul „2011. Anul literaturii române în Spania".
