„1 Martie călător / Îţi aduce-un mărţişor
Şi pe firul lui subţire / Mult noroc şi fericire”
În fiecare an, de 1 martie, românii de pretutindeni sărbătoresc „Mărțișorul”, acesta fiind un ritual de înnoire a timpului şi anului o dată cu sosirea primăverii.
Atelierul de confecționat mărțișoare va fi coordonat de către doamna Anca Milchiş. Pasiunea pentru obiectele handmade a condus-o pe Anca Milchiș pe meleagurile acestui tărâm al autenticității și al creativității, în realizarea unui proiect special, ce are ca scop sprijinirea artizanilor români. A pus bazele comunității Festivalul Handmade Transilvania aduce la un loc zeci de expozanți, ateliere și workshopuri, ce au un obiectiv comun: consolidarea comunității handmade din România. A realizat propria colecţie, Wild Transilvania, unde sunt incluse bijuterii – medalioane, cercei, inele, broşe; butoni; semne de carte; magneţi, mărţişoare, toate din lemn de fag şi metale nepreţioase. În spatele celor mai multe, există o poveste, iar această poveste le dă practic viaţă.
Anca Milchiş este fascinată de viața satului românesc, deoarece și-a petrecut vacanțele de vară la țară. Iubește lucrul cu mâinile, dar și educația, motiv pentru care creează ateliere pentru copii și adulți, prin care aceștia descoperă bucuria de a crea și află informații despre cultura și obiceiurile românești. Organizează evenimente la sat pentru orășeni, precum și târguri de artă și craft în Cluj-Napoca, unde a integrat ateliere creative și experiențe concrete pentru vizitatori.
Astfel, a dezvoltat mai multe tipuri de ateliere, printre care și cel de pictat mărțișoare. Este pasionată de învățarea creativă și desfășoară activități educative în școli, alături de copii. Se inspiră din flora României și din tradițiile locale, este preocupată de semnele cusute românești și simbolistica lor și își dorește să le transmită copiilor cât mai multe cunoștințe despre acestea.
În șnurul pe care îl purtăm pentru a ne aduce noroc și prosperitate se împletesc două semnificații – lumina și viața: albul reprezintă lumina, puritatea, candoarea, iar roșul semnifică viața. Purtarea mărţişorului simbolizează înnoirea, speranţa, bucuria, iubirea, concilierea, prin faptul că se oferă mai întâi între membrii comunităţii, pentru ca, ulterior, să fie dăruit regnului vegetal şi, prin extensie, întregului Cosmos.
Mărțișorul face parte, astăzi, din patrimoniul UNESCO. La data de 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțişorul)‟ – dosar multinațional coordonat de România și elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia și Republica Bulgaria.
Cu mai bine de un veac în urmă, academicianul Simion Florea Marian scria în studiul său etnografic Sărbătorile la români: „… este datină ca părinții să lege la 1 Martie copiilor săi o monedă de argint ori de aur la gât sau la mână. Moneda aceasta, care de regulă este atârnată de o cordea roșie ori de un găitan compus din două fire răsucite de mătasă roșie și albă, sau dintr-un fir de arnici roșu și unul de bumbac alb, sau și din mai multe fire de argint și de aur, se numește mărțișor, mărțiguș și marț.”
Obiceiul confecţionării şi purtării mărţişorului este cunoscut la o mare parte a populațiilor din Răsăritul Europei, la români, aromâni, bulgari, macedoneni, albanezi, greci și găgăuzi. În mijlocul și în a doua jumătate a secolului trecut, obiceiul de a purta mărţişoare s-a răspândit și la alte grupuri etnice, de exemplu la germanii și maghiarii care locuiesc în România sau la ucrainenii și evreii din Republica Moldova. De asemenea, practica purtării mărţişorului se întâlneşte și pe teritoriul Ucrainei, la românii din regiunile Cernăuţi și Odessa, la bulgarii, găgăuzii şi albanezii care locuiesc în regiunile Odessa și Zaporijjea.
Numele mărţişorului este legat de denumirea lunii martie care provine din latinescul Martius. Pentru zonele cu climă temperată și patru anotimpuri, este prima lună de primăvară. În vechiul calendar roman, 1 martie marca Anul Nou. Poziţia lunii martie în cadrul primăverii, unul dintre cele patru sezoane caracteristice pentru clima României, ne determină să o asociem cu momentul revigorării vegetalului adormit sau amorţit, al trezirii la viaţă a plantelor.
Cea mai veche atestare a obiceiului Mărțișorului la români datează de la începutul secolului al XIX-lea și o găsim în Condica limbii rumânești, un dicţionar-lexicon manuscris, în șapte volume, realizat de boierul Iordache Golescu: „Mărţișorul este și luna martie, dar se zice și o aţă împletită cu un fir alb și cu altul roșu ce-l leagă la gâtul, la mâinile copiilor, în luna lui martie, spre pază, spre depărtarea dă orice boală, dă dăochiat, dă fărmecat”. O altă mențiune din secolul al XIX-lea (1872) apare în lucrarea lui N. Caramfil, Cântece populare de pe valea Prutului: „Mărţișorul este o aţă răsucită din mai multe fire roșii și albe, ce-și leagă româncele la gât și la mâini pentru ziua de 1 martie și care apoi se leagă pe trandafiri înfloriţi”.
Vă dorim o primăvară frumoasă!
