La eveniment va participa şi autorul, a cărui creaţie va fi prezentată de către Fernando Couto e Santos, tânăr investigator al literelor române contemporane, şi de către dr. Virgil Mihaiu, directorul ICRL.
Romanul, apărut iniţial la Editura Polirom în 2006, este a doua creaţie a lui Mihai Zamfir publicată în Brazilia, de către reputata Editură Thesaurus (volumul anterior, Uma Casa Dois Mundos, fusese de asemenea lansat la ICRL în 2009).
Mihai Zamfir adoptă tehnica epistolară pentru a „povesti” o iubire ieşită din comun, pe cât de atrăgătoare, pe atât de surprinzătoare. Toată naraţiunea se desfăşoară în corespondenţa dintre cei doi protagonişti, Petru Cosmovici şi Isabel Nogueira, care s-au cunoscut pe vremea facultăţii, iar după ani, au reluat legătura, exclusiv prin corespondenţă. Gradat, autorul ne introduce în această atmosferă, ne face părtaşi la dezvoltarea unei relaţii pe care n-o putem bănui de altceva decât de puritate, ne transformă, cu alte cuvinte, în postaşii curioşi ai acestui schimb epistolar, pe o rută care se rupe de banalitate şi ne ţine permanent trează dorinţa de a afla cât mai multe despre iubirea lor. (Editura POLIROM)
Romancier, critic şi istoric literar român, profesor la Universitatea Bucureşti, Mihai Zamfir s-a născut în Bucureşti, la 6 noiembrie 1940. Scriitorul s-a afirmat printr-o prodigioasă activitate ca literat, profesor universitar, eminent luso-brazilianist şi diplomat.
Absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, secţia română-portugheză, a fost discipolul profesorului Tudor Vianu, având privilegiul de a participa în studenţie la şedinţele Cercului de stilistică, înfiinţat şi condus de renumitul profesor.
În perioada 1966-1967 a urmat un stagiu de specializare în Franţa, la Universitatea din Nisa, sub îndrumarea profesorului Pierre Guiraud. În 1967 a revenit în România, iar în iulie 1970 şi-a susţinut doctoratul cu teza Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (coordonator: prof. dr. Şerban Cioculescu).
Este specialist în stilistică, istorie literară şi literatură comparată, şi traducător din limba portugheză.
Ca romancier a publicat: „Poveste de iarnă” (1987), „Acasă” (1992), „Educaţie târzie” (în două volume; 1999) şi „Se înnoptează.Se lasă ceaţă” (2006). Dintre celelalte scrieri ale sale, menţionăm: „Structura narativă a romanului proustian” (1976), „Stilistica primului roman românesc” (1977), „Poemul românesc în proză” (1982; ediţia a II-a, 2000), „Formele liricii portugheze” (1985), „Cealaltă faţă a prozei” (1988), „Din secolul romantic” (1989). Bibliografia sa mai cuprinde 120 de studii ştiinţifice şi peste 1800 de articole, publicate în principalele reviste literare româneşti şi în străinătate.
A fost Ambasador al României în Portugalia, în perioada 1997 - 2001, iar, din 2007 până în 2012, în Brazilia.
