În contextul marcării Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului și a 75 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz, în Israel, la Nahariya și Tel Aviv, au avut loc, în perioada 22-23 ianuarie, seria de evenimente literare și istorice „Holocaustul din România – între documentul istoric și opera literară”, organizată de Institutul Cultural Român de la Tel Aviv.
Evenimentele au avut ca temă istoria Holocaustului din România și, în particular, istoria pogromurilor îndreptate împotriva populației românești de etnie evreiască. Studiu de caz a fost reflectarea contextului și a faptelor istorice în literatura română contemporană.
Sala principală a Muzeului Beit Liberman din Nahariya s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru publicul venit să asiste la eveniment și să-i cunoască pe invitații din România, scriitorul Cătălin Mihuleac și cercetătorul Adrian Cioflâncă, istoric și director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România din cadrul Federației Comunităților Evreiești din România.
Programul serii, moderat de Martin Salamon, director ICR Tel Aviv, a fost deschis de Mirela Mandel de la Cercul Cultural din Nahariya, care a apreciat tenacitatea celor doi invitați din România, care „își închină viața în a căuta adevărul, cu riscul chiar de a nu fi foarte simpatici în propria țară”. Vorbind despre primul roman pe tema Holocaustului scris de Cătălin Mihuleac, „America de peste pogrom”, Mirela Mandel a menționat că „faptul că a scris o asemenea carte despre pogromul din Iași a fost un act de curaj”, iar Adrian Cioflâncă este „parte din această generație care se încăpățânează să dezgolească adevărul și să educe noua generație”.
În prelegerea sa, Adrian Cioflâncă a prezentat audienței câteva aspecte din politicile fotografiei istorice din timpul Holocaustului, în contextul regimului imaginilor atrocităților din România. Acesta a menționat și noul film documentar despre pogromul de la Iași, „Ieșirea trenurilor din gară”, realizat în colaborare cu Radu Jude și selectat recent în programul oficial al ediției 2020 a Festivalului de Film de la Berlin.
În privința subiectului abordat precum și cercetării acestuia, istoricul a afirmat că „deși vorbim foarte mult despre Holocaust, deși s-au scris cărți importante, suntem la început abia cu a cunoaște în teren și în detaliu ce s-a întâmplat”. Este foarte important ca, prin dezvoltarea cercetării documentare, „să știm în fiecare caz ce unități militare au acționat, cum îi chema pe criminali, ce s-a întâmplat cu ei, cum le chema pe victime, să facem un act reparatoriu, să punem o placa memorială”, a subliniat Cioflâncă, menționând plăcile memoriale din Bucovina, de la Jilava sau, cel mai recent, de la Călărași. Activitatea cercetătorilor și a instituțiilor competente trece granița strict informativă, iar „dincolo de cercetare, încercăm să facem și aceste semne publice de marcare a locurilor”.
Referindu-se la cercetarea Holocaustului în Republica Moldova, Adrian Cioflâncă a menționat că aceasta, „din cauză că au fost sovietici aici și au luat arhivele cu ei, este un puzzle imens pentru care trebuie să te duci pentru același eveniment la multiple arhive” atât din Republica Moldova, cât și din Ucraina, România, SUA și în Israel. În prelegerea sa, istoricul a făcut referire la cazuri concrete de atrocități comise împotriva comunității evreiești, precum masacrele de la Sărmaș și de la Săbăoani, pogromul de la Iași și deportările în Transnistria.
Referindu-se la particularitățile generale ale Holocaustului, Adrian Cioflâncă a subliniat că „Holocaustul este efort sistematic nu doar de a distruge fizic oameni ci și de a le șterge memoria” fapt întâmplat, printre altele, la Săbăoani, unde șeful de post local a îngropat în gropile comune și lista cu persoanele ucise.
Întrebat cum trece de la documentare la actul scriitoricesc, Cătălin Mihuleac a afirmat că partea cea mai dificilă din procesul de creație nu este documentarea, „complicat este să însuflețesc acele personaje”. În privința ultimelor volume publicate, scriitorul a împărtășit publicului că „tema aceasta a Holocaustului, care într-un moment dificial al vieții mele mi-a luminat calea, mi-a dat un scop, un scop superior, mi-a dat o vedere asupra acestei lumi și, într-un fel, mi-a dat o identitate”. Așa cum cercetătorul încearcă, apelând la fondul arhivitic, la documentare si la cercetarea pe teren, să aducă în atenția publică mai multe detalii privind Holocaustul din România, așa și scritorul își folosește propriile mijloace în același scop, iar „cu umila mea arma, adică cu condeiul, am încercat, în felul meu, să fac lumea mai bună pe raza mea de acțiune”.
Vorbind despre cărțile scrise pe tema Holocaustului, Cătălin Mihuleac le-a caracterizat ca fiind „o carte care merge de la suflet la suflet”, în timp ce „cititorii acestei cărți nu sunt în principal evrei. Scopul meu a fost să conving tocmai ce este în afara acestei lumi, acolo este miza mea și de aceea am folosit niște mijloace moderne”. În „America de peste pogrom” și cea mai recentă apariție editorială, „Deborah”, scriitorul a ales să utilizeze „un limbaj mai dinamic, care depășește cadrul academic”, acestea fiind „cărți care se adresează unor oameni inteligenți”.
Silvia Herșcovici, traducătoarea în limba ebraică a romanului „America de peste pogrom”, a susținut necesitatea publicării acestuia în Israel ca lectură necesară pentru publicul israelian și, în special, pentru generațiile mai tinere.
Cu romanul „Deborah”, Cătălin Mihuleac își continuă un proiect literar care are în centru recuperarea memoriei evreilor din România. Cartea comprimă câteva intervale esențiale din istoria României – între 1918 și 2018 –, concentrate în jurul poveștilor de viață ale unor evrei din Bucovina, unul dintre fire urmărind chiar viața lui Deborah, născută la Câmpulung și deportată împreună cu membrii familiei într-un sat ucrainean de peste Nistru. Prigoana evreilor e văzută prin ochii lui Deborah, în scene foarte puternice, ca și episoadele care surprind deportările în Transnistria, într-un tablou de epocă ce reunește personaje memorabile.
Evenimentele au fost organizate în colaborare cu Cercul Cultural din Nahariya, Primăria Nahariya - Muzeul Beit Liberman, Editura Humanitas și Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER) din cadrul Federației Comunităților Evreiești din România.
În paralel, la sediul ICR Tel Aviv sunt itinerate, în perioada 23 ianuarie -11 februarie 2020, expozițiile documentare „Duminica aceea - pogromul de la Iași” și „Pogromul de la București” realizate de CSIER.
Cătălin Mihuleac este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați prozatori şi dramaturgi români. Primele sale patru volume au apărut sub egida Editurii Cartea Românească. Primul său volum „Zece povestiri multilateral dezvoltate”, apare în anul 2010. Urmează „Aventurile unui gentleman bolşevic” (2012), „America de peste pogrom” (2014) şi „Ultima ţigară a lui Fondane” (2016), pentru care a primit Premiul pentru Proză, anul 2016, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Aceste ultime două titluri fac parte dintr-un proiect mai amplu al autorului, ce are drept scop restituirea literară a multiplelor faţete ale istoriei evreilor din România.
Adrian Cioflâncă este istoric, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România și membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Cercetător științific la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” al Academiei Române, a fost membru în Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din România (2003-2004) și expert în Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, contribuind la Rapoartele Finale ale celor două comisii. Din 2005 este membru în delegația României la International Holocaust Remembrance Alliance (fosta Holocaust Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research). A fost Tziporah Wiesel Fellow la United States Holocaust Memorial Museum in Washington (2009). Între 2010-2012 a fost director de department la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. A editat șapte volume, în colaborare; ultimul dintre ele: Istoria recentă altfel. Perspective culturale, Andi Mihalache, Adrian Cioflâncă (coordonatori), Iaşi, Editura Universităţii „Al. I Cuza”, 2013. A publicat mai multe studii în domenii precum istoria Holocaustului, istoria comunismului, violență politicã, istorie culturală, teoria istoriei.
