Conferințele Teatrului Național București
prezentate publicului italian
Andrei Pleșu - Despre inimă
Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Teatrul Național București “Ion Luca Caragiale”, prezintă publicului italian cea de-a patra conferință din seria Conferințele Teatrului Național București prezentate publicului italian. Iniţiate cu aproape opt decenii în urmă de către Ion Marin Sadoveanu, Conferinţele Teatrului Naţional au revenit pe scena Sălii Atelier începând din anul 2006 cu prelegerile unor personalități marcante ale culturii române pe teme dintre cele mai diverse şi incitante.
Cea de-a patra conferință, Andrei Pleșu -Despre inimă / Parlare del cuore va fi prezentată pe 30 iunie.
Conferințele selectate pentru această primă serie sunt disponibile, în limba română și subtitrate în limba italiană, pe pagina de Facebook Accademia di Romania in Roma și pe canalul YouTube al Teatrului Național București:
27 martie: Matei Vișniec -Teatru și jurnalism. Influențe reciproce / Teatro e giornalismo. Influenze reciproche
29 aprilie: Gigi Căciuleanu -L'Om Gigi: Linii_Trasee_Semne_Sensuri / L’Om Gigi: Linee_Percorsi_Segni_Sensi
29 mai: Ioan Aurel Pop –Cultura română între Occidentul latin și Orientul bizantin / La cultura romena fra l’Occidente latino e l’Oriente bizantino
30 iunie: Andrei Pleşu -Despre inimă / Parlare del cuore
27 iulie: Bogdan Aurescu -Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii. Politica externă a României şi paradigma învingătorului / L’interesse nazionale e l’attualità della sovranità. La politica estera della Romania e il paradigma del vincitore.
Andrei Pleșu s-a născut în 1948 la Bucureşti, a absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei, a obţinut doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană. A ocupat poziția de lector universitar (1980–1982) la Academia de Arte Plastice, Bucureşti unde a predat cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti, și poziția de profesor universitar de filosofie a religiilor în cadrul Facultății de Filosofie a Universității din Bucureşti (1991–1997). Este fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă şi rector al Colegiului Noua Europă (1994), membru al World Academy of Art and Science şi al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universităţii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau şi al Universităţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur.
Conferința
„De multe ori, „inima” este înțeleasă ca un echivalent al „sufletului”. Pino (Ion Caramitru) însuși pare să fi avut în minte, când m-a invitat, generos, să țin conferința de azi, această echivalență. Or ceea ce vreau să dovedesc e că, dimpotrivă, inima este altceva, și mai mult, decât sufletul. Sufletul e-o temă promițătoare, seducătoare și, într-un fel sau altul, obosită. Se vorbește foarte mult, în viața curentă, despre suflet. Sufletul a devenit o instanță atât de nobilă, atât de fermecătoare, încât nu există om să nu-l invoce într-un moment sau altul. Despre inimă se vorbește de asemenea cu tandrețe, când nu se vorbește cu oarecare panică, pentru că există în general două accepțiuni curente ale termenului. Simțul comun se raportează la inimă, cu trimitere fie la inima clinică, inima pe care-o descoperim târziu și care, de obicei, ne provoacă sfârșitul, fie la inima romantică, inima care este sediul amorului și-al altor câtorva „trăiri” sufletești, mai mult sau mai puțin patetice (care, până la urmă, te pot duce tot la spital…). Între acești doi poli pare să se miște viața noastră: inima romantică, inima afectelor, a emoțiilor, a febrilității sentimentale, și inima clinică, radicală, drastică, fatală.” Andrei Pleșu, Despre Inimă, Humanitas, București, 2007, pp. 11-12.