În data de 6 decembrie, românii îl serbează pe Sfântul Nicolae, cunoscut popular și sub numele de Moș Nicolae sau Sînicoară. Ziua acestuia deschide șirul sărbătorilor de iarnă, care se încheie pe 7 ianuarie, când este celebrat Sfântul Ioan Botezătorul.
În România, Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiți sfinți, iar faptele bune înfăptuite de-a lungul vieții sale creștine – cunoscute de popor prin intermediul Vieților Sfinților sau din predicile preoților - au făcut ca el să fie considerat patron al celor care pescuiesc sau călătoresc pe mare, pescarii şi marinarii din România privindu-l pe Sfântul Nicolae ca fiind ocrotitorul lor. Românii de odinioară credeau că el a dezlănţuit apele în timpul potopului şi a avut grijă ca apele să nu scufunde arca lui Noe; și tot el transportă, într-o corabie, sufletele celor drepți, pe care le duce în Rai.
În folclorul românesc, Sf. Nicolae este personaj de basm și de legendă, care îi ajută pe cei ce îl cinstesc. Există numeroase legende populare despre faptele acestuia, unele dintre ele reținând din viața sfântului creștin ajutorul pe care l-a dat unui om sărac (trei pungi cu galbeni), pentru ca fetele acestuia să aibă zestre și să se poată căsători. Într-una dintre aceste legende se zice că a azvârlit una dintre pungile de bani pe fereastră și ea a căzut într-un ciorap pus la uscat lângă foc. Sau într-o gheată. Aceste legende leagă, într-un fel, viața Sfântului Nicolae de obiceiul de a se pune cadouri în ciorapi sau în ghete, deși în satele din România nici astăzi nu se prea obișnuiește să se pună daruri în ghetuțe, acesta fiind un obicei mai degrabă urban.
De aceea, ziua Sfântului Nicolae se mai numește, prin unele ținuturi, Crăciunul Copiilor. Seara, în ajun, copiii își curăță ghetele, în care vor primi daruri mărunte: ciocolată, bomboane, fructe de iarnă (portocale, mandarine, curmale și smochine), haine și jucării. Darurile mult visate, mai costisitoare, le vor fi date de Crăciun, sub pom. Cei care nu au fost cuminți primesc o nuielușă (semn al pedepsei pe care o merită).
Pentru că sărbătoarea sa cade în apropierea solstițiului de iarnă, Sf. Nicolae este considerat unul dintre sfinții ocrotitori ai lumii, cel ce împiedică soarele să fugă de pe cer. El este rugat să apere vitele de lupi și urși, un real pericol iarna în zonele de munte, să obțină iertare pentru cei morți și să le ducă sufletele la cer. Soldații, marinarii și pescarii, copiii și tinerii, toți se bucură de ajutorul lui.
Cum ziua Sfântului Nicolae cade aproape de sfârșitul anului, țăranii şi l-au închipuit ca pe un sfânt bătrân, cu o barbă mare, albă, care aduce iarna şi zăpada când îşi scutură barba. Dacă nu e zăpadă, oamenii glumesc, spunând că „a întinerit Moş Neculai”.
După cum e vremea în această zi, bătrânii ştiutori prevedeau cât de lungă va fi iarna. Dacă Moş Nicolae aduce zăpadă, iarna va fi scurtă, o va alunga Sfântul Ioan, pe 7 ianuarie (în sensul că, după această dată, vremea se va îmblânzi, gerul își va pierde din putere). Dacă nu este zăpadă, atunci iarna va fi lungă.
Tot în această zi, se pun crenguţe de măr în apă. Dacă înfloresc până la Anul Nou, anul care vine va fi roditor. Până la începutul secolului XX, din această crenguţă înflorită se făcea sorcova cu care copiii urau în prima zi a anului. În multe locuri, în această zi se adună cetele de colindători şi încep repetiţiile. Ei afirmă că nu se cuvine să cânţi colinde înainte de Sfântul Nicolae, nici după Sfântul Ioan. În unele sate, colindătorii încep pregătirile cântând chiar colinde închinate Sfântului Nicolae la casele celor ce îi poartă numele.
***
În ultima sută de ani, Sfântul Nicolae a intrat într-un con de umbră: văzut mai ales prin prisma cadourilor făcute copiilor, a ajuns pe locul al doilea, după Moș Crăciun, deși Santa Claus este un personaj inventat tocmai după modelul său. Rolul din ce în ce mai important al copiilor în societate și atenția crescândă acordată educației lor începând cu secolul al XIX-lea (ceea ce a dus la apariția unor cărți cu scop pedagogic avându-l ca erou pe Santa Claus), utilizarea în scop comercial a imaginii lui Santa Claus de către Coca Cola precum și apropierea zilei sale din calendarul creștin de sărbătoarea Nașterii Domnului, cea mai importantă sărbătoare creștină a iernii, au contribuit la această erodare. Pentru cei care îi cunosc faptele, Sfântul Nicolae rămâne un model de comportament creştin: face binele, încercând să rămână anonim și îi ajută grabnic pe cei săraci și nefericiți. O credință veche zice că, în anumite nopți sfinte, la marile sărbători, când cerul se deschide și poți vedea frânturi de Rai, Sfântul Nicolae a fost văzut stând în stânga Domnului, aşezat la masa Raiului.
Text:
Ana Pascu,
muzeograf la Muzeul Național al Țăranului Român
Carmen Mihalache,
cercetător la Muzeul Național al Țăranului Român
Ilustrația 2:
Icoană pe lemn, tema Sfântul Ierarh Nicolae,
zonă Transilvania, datare 1698, clasată în Tezaur (R117) – patrimoniu, Muzeul
Național al Țăranului Român
