În cadrul expoziţiei on-line «Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Spaţiul românesc în cartografia secolelor XVI–XVIII / Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Le terre romene nella cartografia storica a stampa del Cinque–Settecento», responsabil de proiect: Cristian Luca, au fost expuse pe pagina Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia două hărţi din secolul al XVIII-lea, realizări reprezentative ale şcolilor cartografice germană şi italiană:
1. Matthäus Seutter (1678–1757), Novissima Tab[ula] Danubii et praesertim Hungaria cum aliis adiacentib[us] Regnis excusa et venalis exposita a Matthaeo Seuttero S. C. M. G. Aug. Vind., în Idem, Atlas minor praecipua Orbis Terrarum Imperia, Regna et Provincias, Germaniae Potissimum, tabellis 50 exacte declineatis sistens usui militiae ducum ac peregrinantium maxime accomodatus opera Matthaei Seutteri …, Augsburg, 1744, 24x35 cm, gravură, colorată manual în epocă, colecţie privată;
2. Giovanni Pitteri (1702–1786), Giovanni Antonio Rizzi Zannoni (1736–1814), Principati di Moldavia e Vallachia tratti dalla carta dell’Impero Ottomano del sig. Rizzi Zannoni, in Atlante novissimo illustrato ed accresciuto sulle osservazioni, e scoperte fatte dai più celebri e più recenti geografi, gravor: Giuliano Zuliani (c. 1730–c. 1814); editor: Antonio Zatta (1757–1797), vol. II, Veneţia, 1789, 32,3x41,5 cm, gravură, colorată manual în epocă, colecţie privată.
Sunt două hărţi reprezentative pentru producţia cartografică a şcolii geografice şi cartografice germane din Augsburg, respectiv italiene de la Veneţia. Matthäus Seutter, unul dintre cei mai importanţi cartografi germani din veacul al XVIII-lea, este autorul acestei hărţi ce a fost în mod repetat preluată şi publicată de mai mulţi cartografi şi editori din Occident pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a aceluiaşi secol. Harta arealului dunărean şi balcanic a lui Seutter nu are acurateţe topografică şi este succintă în privinţa redării toponimiei şi hidronimiei, dar individualizează corect Ţara Românească şi Moldova ca Principate autonome vasale Imperiului Otoman, fiecare în graniţele naturale, însă eronat delimitate, în vreme ce Transilvania este înfăţişată ca o provincie a Imperiului Habsburgic. Harta din 1789 – apărută într-o primă ediţie în 1782 – a Principatelor Române, desenată de Giovanni Pitteri (1702–1786) după harta Europei Răsăritene şi a Imperiului Otoman a cartografului Giovanni Antonio Rizzi Zannoni (1736–1814), realizată în matriţă de cupru de gravorul Giuliano Zuliani (c. 1730–c. 1814) şi publicată de editorul veneţian Antonio Zatta (1757–1797), care, foarte probabil, a intervenit şi la finisarea desenului şi a matriţei, este deosebit de precisă pentru epocă, bogată în toponime şi hidronime, detaliată până la nivelul indicării localităţilor rurale, adică sate şi cătune. Această hartă utilizează cu folos şi precizie impresionantă informaţii extrase din hărţile militare austriece, bazate pe ridicări topografice efectuate pe teren de inginerii armatei imperiale, fiind un exemplu de progres înregistrat de cartografia ştiinţifică întemeiată pe metode tehnice dintre cele mai avansate de reprezentare a teritoriului, la scară şi în detaliu. Harta are acurateţe geografică şi politico–teritorială, redând cu exactitate configuraţia teritoriului Ţării Româneşti şi Moldovei, fiind astfel, alături de hărţile lui Franz Johann Joseph von Reilly (1766–1820) şi ale lui Bartolomeo Borghi (1750–1821), una dintre primele hărţi ştiinţifice din cartografia comercială occidentală a veacului al XVIII-lea ce vizează teritoriile româneşti în mod distinct, detaliat şi cu precizia datorată utilizării celor mai moderne mijloace tehnice ale vremii. Fişele biografice şi descriptive, care însoţesc imaginile hărţilor expuse on-line, sunt redactate de responsabilul de proiect, pe temeiul cunoaşterii bibliografiei de specialitate şi a competenţelor în expertizarea tehnico–ştiinţifică a izvoarelor istorice cartografice şi documentare din secolele XVI–XVIII.
