Autor: Mircea Eliade
Titlu: Gli huligani
Anul publicării: 2016
Editura: Calabuig/Jaca Book
Traducere de: Cristina Fantechi
„Huliganii reprezintă un roman cu personaje tinere, care conturează o generație neliniștită, urmărită de obsesia ratării și dornică să se realizeze, chiar și prin experiențe disperate. Personajele romanului sunt preponderent tineri între 18 și 25 de ani, având ceva din nihilismul eroilor lui Dostoievski. Tineri nonconformiști, cu o uriașă încredere în sine, aceste personaje sunt convinse că lumea se învârte numai în jurul existenței lor. Plini de contradicții, acestora nu le pasă de rude sau de prietenii lor, nu le e milă de nimeni și nu își respectă cuvântul dat. Pentru ei nu există moală.” (Ov. S. Crohmălniceanu).
După cum o arată și titlul, întregul roman este construit în jurul conceptului de „huligan” și a definirii atitudinii care se subscrie acestuia. David este primul care numește generația lui Petru și Alexandru o generație de huligani, exprimându-și regretul că nu mai poate face parte integrantă din mișcare. Pentru tinerii din această nouă generație, libertatea echivalează cu posibilitatea de a face orice, de a nu cenzura nicio pornire, de a nu lua în considerare nicio lege (fie ea scrisă sau nescrisă). Deși am crede că anarhia ar fi cea mai potrivită formă pentru comportamentul noilor tineri, aceștia vin și ne pulverizează raționamentul, considerând anarhia tot formă a robiei: dacă nu ar mai avea nicio regulă și totul ar fi permis, nu ar mai avea împotriva cui sau a ce se revolta. Prin urmare, existența unor legi este imperios necesară pentru condiția de huligan! Huliganii trebuie să aibă legi pe care să le încalce.
