Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Asociaţia „Asolo Matinée” (Asolo) şi Asociaţia „Unisono” (Feltre), organizează un eveniment cultural în scopul promovării identităţii culturale, susţinând arta interpretativă românească, prin intermediul unor instrumente muzicale vechi, nai şi acordeon.
Armonie, interpretare la cele mai înalte standarde, pasiune şi iubire necondiţionată pentru muzică sunt doar câteva dintre calităţile pe care le putem asocia cu numele celor doi artişti Andreea Chira (nai) şi Pavel Efremov (acordeon); un concert care îmbină sunetul special al instrumentelor tradiţionale româneşti şi perfecţiunea muzicală creată de unii dintre cei mai buni compozitori ai vremii.
Programul concertelor:
9 aprilie 2022 / concert la sala Palazzo Guarnieri, Feltre (provincia Belluno, regiunea Veneto), ora 18:30;
10 aprilie 2022 / concert la Beltramini, Asolo (provincia Treviso, regiunea Veneto), ora 10:45.
Participanţi: Andreea Chira (nai) & Pavel Efremov (acordeon).
Repertoriu: Syrinx de Claude Debussy; Carnavalul veneţian de Jean–Baptiste Arban; I Narativa, III Religiosa, V De ronda, VI Amorosa, VII De ronda, IX Elegiaca, X Festiva de Jesús Guridi; Concertul de Aranjuez Adagio de Joaquín Rodrigo; Spain de Chick Corea; Dansuri româneşti de Béla Bartók; Folclor / colaj de piese româneşti; Roata de Ştefan Stanciu; Bis: Hora Staccato de Grigoraş Dinicu.
Andreea Chira (nai) / interpretările sale muzicale, întotdeauna pasionale şi echilibrate, sunt caracterizate de un sunet cristalin, virtuozitate vie, precizie creativă şi un excelent simţ al liniei melodice; locuieşte la Viena şi este solist, muzician de cameră şi profesor de nai şi activează în Austria, Germania, Elveţia, Italia şi România; repertoriul artistei este clasic, având numeroase colaborări cu dirijori, compozitori, proiecte cu maestrul Claudio Scimone, Gian Luigi Zampieri şi compozitorul Constantin Arvinte; a colaborat cu numeroase orchestre, printre care I Solisti Veneti, Muse Symphony Wind Orchestra, Camerata Janáček, Elbląska Orkiestra Kameralna, Filarmonica Oltenia, Symphonieorchester Wels, Ton.pendium Ensemble Wien, în anul 2019 a susţinut un turneu în China şi Coreea de Sud: concertele, masterclassurile şi atelierele sale au fost primite cu mare admiraţie şi apreciere; profesor asociat la Institutul „Gaspare Spontini” din Ascoli Piceno, Italia, la Landesmusikschule Wels şi Musikschule Linz, Austria; în anul 2022 va lansa CD-ul cu înregistrarea celor Patru Anotimpuri de Antonio Vivaldi cu Südwestdeutsches Kammerorchester Pforzheim, condusă de maestrul Douglas Bostock.
Pavel Efremov
(acordeon) / unul dintre cei mai buni acordeonişti clasici ai tinerei generaţii
din Republica Moldova; a studiat la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga” la clasa
profesorului Sergiu Mîrzac; a participat la numeroase competiţii naţionale şi
internaţionale din Moldova, România, Italia, Rusia, Croaţia, Ungaria, Germania;
în 2015, începea studiile la Hochschule für Musik Detmold, Germania, la clasa
profesorului Marko Kassl, specialitatea Solist; a urmat studiile de
master la Folkwang Universität der Künste din Essen, la clasa renumitei
profesoare Mie Miki; în anul 2018–2019 a obţinut o bursă la Centro Superior de
Música del País Vasco Musikene (Spania), la clasa Prof. Iñaki Alberdi; a urmat
cursuri de perfecţionare cu unii dintre cei mai renumiţi profesori din lume:
Claudio Jacomucci (Italia), Janne Raaya (Finlanda), Velj Kujala (Finlanda),
Grzegosz Stopa (Polonia), Maciej Frakiewicz (Polonia); în acest moment
concertează activ atât ca solist, cât şi în diferite proiecte camerale, cum ar
fi duetul cu violonistul portughez David Filipe – Primus Duo şi ansamblul internaţional
Bridge of Sound; a colaborat cu compozitoarea Khadija Zeynalova (Azerbaidjan)
la înregistrarea unui CD la Casa Radio a Germaniei (Deutschlandfunk); în anul
2017 are loc debutul său în Moldova alături de Orchestra Simfonică a
Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici”, în 2019 fondează „AO Accordion
Soul”, la Chişinău; este organizatorul primului festival de acordeon din
Moldova, denumit „Forumul Tinerilor Acordeonişti” cu invitaţi din Portugalia,
Germania; repertoriul acordeonistului cuprinde atât muzica clasică, baroc,
muzică originală scrisă pentru acordeon cât şi muzică de divertisment, tango,
jazz.
Palazzo Guarnieri (Feltre) este situat în Piazza Maggiore, în centrul istoric al oraşului, un sit patrimoniu UNESCO; o parte a clădirii a supravieţuit incendiului total din anul 1519; complet remodelat la începutul secolului al XIX-lea de către arhitectul Giuseppe Segusini, este decorat cu motive neogotice elegante reluate şi în mobilierul din interior; pentru scurt timp, palatul a fost locuit, în Primul Război Mondial, de ultimul împărat al Austriei, Carol I; etajele superioare găzduiesc diverse activităţi, de la muzică clasică la muzică modernă, în special jazz.
Palazzo Beltramini (Asolo) poartă numele unui familii nobiliare care a venit în Asolo din Lombardia în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi care a devenit curând una dintre cele mai renumite din oraş; în secolul al XVIII-lea a fost restaurat şi structurat în forma sa actuală de arhitectul Giorgio Massari; în anul 1910 palatul a fost donat violonistei Wilma Neruda; după familia Neruda, în anul 1898, clădirea a aparţinut familiei Fuga di Crespano până în 1909, când a devenit reşedinţă municipală.
Naiul este un instrument foarte cunoscut, mai ales pe meleagurile româneşti – fiind unul dintre instrumentele tradiţionale – utilizat atât de către muzicienii care interpretează cântece populare, cât şi de cei care îl folosesc în alte genuri muzicale. Se spune că denumirea de nai provine din limba persană unde, acest cuvânt înseamnă trestie. O altă legendă strâns legată de etimologia greacă a cuvântului se bazează pe o poveste mitologică: Zeul Pan este cunoscut, în mitologie, ca fiind un creator al naiului – acest instrument se mai numeşte şi fluierul lui Pan. Legenda spune că Pan a confecţionat primul nai din trestia în care s-a transformat nimfa numită Syrinx (acest nume a devenit denumirea greacă pentru nai). Aşadar, naiul este un instrument muzical foarte vechi; specialiştii aproximează o vechime de 6000 de ani, iar vestigiile descoperite de arheologi demonstrează existenţa sa în diferite timpuri şi civilizaţii. Se spune că ciobanii daci cântau la syrinx în secolul 1; aceştia sunt cei care au fost descrişi, mai târziu, de poetul Ovidiu. Astfel, în România, naiul este un instrument tradiţional străvechi, care a fost remarcat chiar şi în reprezentări grafice ale unor scene antice, localizate în zone precum Histria, Tomis şi Callatis. Încă din secolul al XVIII-lea, naiul a fost utilizat de către tarafurile lăutăreşti şi ansamblurile folclorice, fiind integrat în interpretări ale unor cântece populare şi lirice, alături de alte instrumente muzicale precum cobză sau vioară. După cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea popularitatea naiului românesc ia amploare şi dincolo de graniţele României, devenind cunoscut şi renumit ca instrument tradiţional românesc. În anumite lucrări istorice, este menţionat şi sub numele de muscal, trestie, fluierul lui Papageno sau flautul lui Pan.
Acordeonul este un instrument polifonic care s-a bucurat de o mare popularitate între cele două războaie (legat de epoca de glorie a tangoului, de unde va trece apoi în muzica populară). Frecvenţa sa utilizare stă în faptul că este instrumentul capabil să emită simultan şi melodia şi acompaniamentul fiind totodată uşor portabil. În construcţia sa se delimitează trei secţiuni: claviatura, ca de pian, a mâinii drepte, burduful şi butoanele mâinii stângi. În 1863, italianul Paolo Soprani a pus bazele industriei de acordeoane, la Castelfidardo (Provincia Ancona), localitate considerată „leagănul” mondial al acordeonului. Aici există, în prezent, un muzeu al acordeonului şi, în fiecare an, are loc un concurs internaţional de interpretare la acest instrument. În Parisul de la 1900, acordeonul devenise „regele” instrumentelor, îndrăgit peste măsură de interpreţii de şansonete, inspirându-i pe poeţi şi nelipsit de la balurile mondene. În Austria, Elveţia, Germania, valsul, polka, marşurile se potriveau perfect sunetelor acordeonului, precum şi în Argentina, pentru tango, sau cumbia (muzica tradiţională), în Columbia, forro, etc. După al Doilea Război Mondial, muzicieni precum Tony Murena sau Gus Viseur au compus piese de jazz, de inspiraţie folclorică, pentru acordeon. Alţi compozitori-interpreţi celebri, printre care marele Jacques Brel sau Leo Ferre au organizat turnee mondiale cu muzică la acordeon. Ultimele modele de acordeoane face posibilă redarea sunetelor electronice, păstrând însă şi sunetele naturale (tradiţionale) ale acordeonului.
