Scriitori români inediţi în Spania la Círculo de Bellas Artes (C/ Alcalá, 42), 6 octombrie, ora 19:00
Masă rotundă şi lecturi de fragmente literare.
Invitaţi: Cezar Paul-Bădescu (scriitor, jurnalist), Adriana Babeţi (scriitoare, eseistă), Adrian Oţoiu (scriitor, eseist), Simona Sora (critic literar, moderatoarea evenimentului)
În română cu traducere simultană în spaniolă.
Adriana Babeţi, profesor universitar; predă literatura comparată la Universitatea de Vest din Timişoara. Este vicepreşedinte al ALGCR (Asociaţia de Literatură Generală şi Comparată din România), redactor al revistei literare „Orizont" din Timişoara, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN Club. Volume publicate (selectiv): „Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir, strategii de lectură" (1997 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critică şi istorie literară), Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii (Polirom, 1997 - coord. împreună cu Cornel Ungureanu), „Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă" (Polirom, 1998 - coord. împreună cu Cornel Ungureanu), „Dilemele Europei Centrale" (1998), „Arahne şi pînza" (2002), „Dandysmul. O istorie" (Polirom, 2004 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critică şi istorie literară, Premiul ALGCR), „Ultimul sufleu la Paris. 69 de reţete culinare" (2006), „Le Banat: Un Eldorado aux confins" (Cultures d'Europe Centrale, CIRCE, Université de Paris-Sorbonne, 2007 - coord.), „Prozac. 101 reţete pentru bucurie" (2009). Împreună cu Mircea Nedelciu şi Mircea Mihăieş a scris romanul „Femeia în roşu" (Cartea Românească, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru roman), ajuns la cea de-a şasea ediţie. Pregăteşte pentru editura Polirom volumul „Amazoanele. O poveste". Adriana Babeţi: "Întrebată cum m-aş identifica profesional, deseori oscilez. Cui să dau prioritate? Meseriei mele de profesor? Celei de cercetător în domeniul literaturii? Celei de jurnalist cultural şi editor? Sau celei de scriitor? Dacă ar fi să iau în considerare cât timp consum pentru o activitate sau alta, pe locul întâi ar trece cercetarea şi didactica. Dar dacă mă gândesc bine, aşa cum o concep eu, toată povestea academică ar trebui să fie extrem de vie, de atrăgătoare şi utilă în înţelegerea literaturii. Aşa că, în timp ce scriu cărţi savante sau studii prin reviste, în timp ce predau cursuri în faţa studenţilor, mă simt şi scriitor."
Adrian Oţoiu este prozator şi eseist, aparţinând prin vârstă biologică Generaţiei 80, însă publicat în anii 90. Romanul său „Coaja lucrurilor" sau „Dansând cu Jupuita" (1996) a fost prima carte care a obţinut simultan premiul de debut al celor două asociaţii rivale ale scriitorilor din România (Uniunea Scriitorilor şi Asociaţia Scriitorilor Profesionişti) şi este un roman total, realist, filosofic şi metafizic, de mare inventivitate stilistică, a unei zile joyceene din perioada epocii lui Ceauşescu. Volumele sale de povestiri „Chei fierbinţi pentru ferestre moi" (un calc lingvistic după Hotkeys for (Micro)Soft Windows) şi „Stângăcii şi enormităţi", sub masca vizuală a unor manuale de calculatoare, prezintă imaginea ironică şi pestriţă a României postcomuniste într-o serie de vignete legate între ele intertextual. Oţoiu este totodată autorul unui amplu studiu asupra prozei Generaţiei '80 „Trafic de frontieră"; Cele două volume, considerate de unii critici drept cel mai bun asemenea studiu, sunt la origine o teză de doctorat şi argumentează că Generaţia 80 a adoptat o poziţie liminală (de prag), încercând imposibilul: realism şi metanaraţiune, obiectivitate şi autoreferenţialitate. În calitate de traducător, Adrian Oţoiu a introdus publicului român cartea marelui modernist irlandez Flann O'Brien „At Swim-Two-Birds" (cunoscut în Spania sub titlul „En Nadar-dos-pájaros", în traducerea din 1910 a lui José Manuel Álvarez Flórez). Adrian Oţoiu lucrează ca profesor de literatură engleză şi irlandeză la o mică universitate din nordul României şi scrie în mod curent despre James Joyce, Flann O'Brien, roman postmodern, film canadian şi postcolonial. A publicat articole de critică şi teorie literară în cărţi şi reviste SUA, Marea Britanie, Irlanda, Italia. Prozele sale au fost traduse în Ungaria, SUA şi Franţa.
Cezar Paul-Bădescu (născut în 1968) a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti în 1994 şi Masteratul de Teoria Literaturii şi Literatură Comparată la aceeaşi instituţie, în 1995. Din 1996, este redactor la revista Dilema" (devenită apoi "Dilema veche"). În 1997, a coordonat la revista "Dilema" un număr care punea în discuţie mitologiile create în jurul poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu. Acest număr a stârnit reacţii în toată presa românească, a determinat o luare de poziţie în Parlamentul României, iar Cezar Paul-Bădescu a fost ameninţat cu "plutoanele de execuţie" în revistele extremiste. În 1999, a coordonat o antologie cu titlul "Cazul Eminescu" (Editura Paralela 45, Piteşti), care a redeşteptat protestele din partea naţionaliştilor, iar în anul 2000 a primit o medalie din partea Preşedintelui României, pentru merite culturale deosebite. Medalia se numeşte "Mihai Eminescu". A debutat editorial în 1995, în volumul colectiv "Tablou de familie" (Editura Leka Brîncuş, Bucureşti), care a obţinut Premiul pentru debut al revistei "Tomis". La Editura Polirom a publicat romanele "Tinereţile lui Daniel Abagiu" (2004) şi "Luminiţa, mon amour" (2006). "Luminiţa, mon amour" a fost scris în 1995-1996, în timpul unei burse de creaţie oferită de Ministerul Bavarez al Culturii, la Villa Concordia, în oraşul Bamberg. "Tinereţile lui Daniel Abagiu" şi "Luminiţa, mon amour" au apărut şi la Sofia (Bulgaria), iar acum sunt în curs de traducere în italiană. Din 2007, Cezar Paul-Bădescu este şeful departamentului Cultură al ziarului "Adevărul".
Cezar Paul-Bădescu: "Am absolvit un liceu de matematică-fizică afiliat unui reactor nuclear (unde făceam şi practica), iar pe diploma de absolvire am trecută meseria "Operator tehnici şi tehnologii nucleare". În fiecare vacanţă de vară din timpul liceului mergeam o lună-două la cules de fructe, ca să am bani să mă duc apoi la mare. Am cules căpşune, cireşe, prune, caise şi mere. Pot să spun că lucrul acesta mi-a folosit mult mai mult, decît vastele cunoştinţe despre reactoarele CANDU, la Facultatea de Litere, pe care am făcut-o ulterior, şi la munca de acum, adică scrisul de cărţi sau la gazetă."
Simona Sora este critic literar, doctor Summa Cum Laudae în Filologie. A predat diverse cursuri şi seminarii de literatură română şi teoria editării la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat volumele: „Regăsirea intimităţii", Editura Cartea Românească, 2008; „Ultima Thule. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei", Editura Artec, Spania, 2009. A tradus din limba spaniolă volumul „Crezul meu" de Carlos Fuentes (Editura Curtea Veche, 2005) şi se numără printre autoarele antologiei „Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism" (Editura Polirom, 2008, trad. italiana 2011, Sando Teti Editore). Pentru volumul „Regăsirea intimităţii" a primit mai multe premii literare romîneşti. În prezent este editor coordonator al revistei literare „Dilemateca" şi membră a Uniunii Scriitorilor din România.
