Miercurile literare la Accademia di Romania din Roma
Irina Țurcanu – prezentarea volumului
Manca il sole ma si sta bene lo stesso
Dragi prieteni ai Accademia di Romania din Roma, vă invităm la o nouă ediție a proiectului nostru de suflet „Miercurile Literare”, de data aceasta cu o propunere editorială a Irinei Țurcanu, scriitoare, traducătoare și jurnalistă.
Miercuri, 2 aprilie, la ora 18:00 vă invităm la prezentarea volumului Manca il sole ma si sta bene lo stesso, de Irina Țurcanu, publicat la Editura Marsilio. La întâlnire vor vorbi, alături de autoare, Valia Santella și Bruno Oliviero – profesori scenariști pentru Fundația Bellocchio.
Locație: Accademia di Romania din Roma, Sala de conferințe: Piazza José de San Martin 1, Roma
Manca il sole ma si sta bene lo stesso este povestea spusă prin privirea Inei, care observă o familie – chiar familia ei – care se crede la adăpost de marea istorie, de urgiile sociale care apar ca reacție la nefericirea celor mai mulți, a tuturor. După căderea regimului comunist, cuplul român Rubanencu este fascinat de democrație și libertatea comerțului, și încearcă să apuce calea antreprenoriatului. Ei eșuează. Încearcă să se reinventeze schimbând orașele. Dar este greu să trăiești onorabil într-o țară aflată în derivă. Atunci s-a născut ideea de a evada, lăsând în urmă propriile certitudini pentru a oferi altceva, ceva mai bun, lor înșiși și Inei, fetița devenită acum adolescentă. Italia, văzută din afară, este pământul promis: toate economiile lui Rubanencu sunt canalizate în această obsesie.
Adaptarea la o lume nouă necesită, însă, un efort mare. E ca și cum ai renaște și te confrunți cu o a doua viață cu greutatea amintirii celei anterioare. Tatăl se prăbușește, mama rezistă. Fiica primește darul unor noi oportunități. În acest roman este Italia văzută de altundeva, prin tubul catodic al televizorului, prin serialul polițist „Caracatița”, prin emisiunea de divertisment „Domenica In” și ochii unei fetițe care este martoră la prăbușirea regimului comunist românesc.
E o poveste în care, chiar dacă soarele lipsește, la fel ca într-o poezie de George Coșbuc care îi unește pe Ina și tatăl ei, cumva, pentru o vreme, tot te simți bine.
Irina Ţurcanu, scriitoare şi traducătoare, s-a născut în 1984 la Gura Humorului, în judeţul Suceava, şi din 2002 trăieşte în Italia, unde a absolvit Filosofia la Universitatea din Milano. A colaborat la diferite reviste italiene, naţionale şi regionale. A lucrat ca editor în cadrul mai multor edituri din Peninsulă. Poeziile sale au fost publicate în varii antologii şi a obținut premiul al treilea la concursul „Lingua Madre” şi premiul întâi la concursul „Scrivere Altrove”. A îngrijit antologiile Ritorno a casa (Ciesse Edizioni) şi Io scelgo (Rediviva Edizioni) şi a tradus în română volumele Muzică pentru lupi Dario Fertilio (Rediviva Edizioni); Ozono Generation de Severino Bacchin (Rediviva) şi Tot restul e provizoriu de Guido Barbujani (Ed. Ideea Europeană, Bucureşti). În italiană, a tradus Le giovinezze di Daniel Abagiu de Cezar Paul-Bădescu (Ciesse Edizioni) şi Il mulino fortunatode Ioan Slavici. A publicat romanele Alia, su un sentiero diverso (Seneca Ed.); La pipa, Mr. Ceb e l’Altra (Ciesse Ed.), La frivolezza del cristallo liquido (Absolutely Free); Rigor Artis (Absolutely Free). În prezent, colaborează la „SulRomanzo”, „Orizzonti culturali italo-romeni” şi la ziarul „Libertà”.
Valia Santella, născută la Napoli, a lucrat câțiva ani în teatru ca asistent și asistent regizor, în 1990 a început să lucreze ca secretar de redacție, colaborând cu marii regizori italieni. În 2007 a colaborat la regia și scenariul filmului “Lascia perdere, Johnny!” de Fabrizio Bentivoglio. Ca regizor a realizat un spectacol de teatru, scurtmetraje, reclame și câteva cărți audio.
În 2001 a filmat documentarul „Nel nome del Popolo Italiano” produs de Angelo Barbagallo și Nanni Moretti pentru Sacher Film.
În 2004 a realizat primul său lungmetraj „Te lo leggo negli occhi” cu Stefania Sandrelli, Teresa Saponangelo, Luigi Burruano produs de Angelo Barbagallo și Nanni Moretti pentru Sacher Film, pentru care a scris și scenariul împreună cu Heidrun Schleef.
Din 2010 lucrează ca scenarist. Printre lucrările sale principale: „Miele” (2013) regizat de Valeria Golino. (nominalizare la premiul David di Donatello 2014) „Mia madre” (2015) regizat de Nanni Moretti (nominalizare la premiul David di Donatello 2016) „Pericle the Black” (2016) regizat de Stefano Mordini (nominalizare David di Donatello 2017) „Fai bei sogni” (nominalizare David di Donatello 2016) “Napoli velata” (2018) regizat de Ferzan Ozpetek „Euforia” (2018) regizat de Valeria Golino (nominalizare David di Donatello 2019).
Bruno Oliviero născut la 2 iulie 1972 la Torre del Greco (Napoli), și-a început cariera în cinema
prin regia unor documentare prezentate la marile festivaluri internaționale. Din 2010 a scris și realizat filme pentru cinema și și-a intensificat colaborarea cu Leonardo Di Costanzo, cu care a co-regizat Odessa, a montat Cadenza D'inganno și a scris filmele sale de ficțiune.
Își îmbină activitatea de regizor și scenarist cu o pregătire intensă în domeniul regiei documentare și scenariului în instituții prestigioase precum Cisa din Locarno, Fundația FareCinema, Civica din Milano, Atelierele Varan, Filmap.
A primit premiul David di Donatello pentru cel mai bun scenariu original în 2022 pentru Ariaferma, își continuă experimentarea între documentar și ficțiune explorând realitatea în căutare de povești pentru cinema și televiziune.
ACCADEMIA DI ROMANIA DIN ROMA
Tel. +39.06.3201594
e-mail: accadromania@accadromania.it
