Expoziția „Liviu Rebreanu - ctitorul romanului românesc modern"

Realizată de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu" la Chișinău, în colaborare cu Muzeul Literaturii Române din București și Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud (Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu") în anul 2015, expoziția a fost dedicată aniversării a 130 de ani de la nașterea marelui scriitor român. Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, în statul Târlișua, județul Bistrița Năsăud și s-a stins din viața pe 1 septembrie 1944, la vila sa din Valea Mare. A debutat în presa românească în 1908, în revista Luceafărul cu povestirea Codrea (Glasul inimii), iar editorial în iunie 1912, cu volumul Frământări, publicat la Orăștie. A publicat, de-a lungul timpului, următoarele volume de nuvele: Proștii (1910), Catastrofa (1921), Norocul (1921), Cuibul visurilor (1927), Cântecul lebedelor (1927), Ițic Ștrul, dezertor (1932); precum și romanele: Ion (1920), Pădurea spânzuraților (1922), Adam și Eva (1925), Ciuleandra (1927), Crăișorul (1929), Răscoala (1932), Jar (1934), Gorila (1938). Opera sa dramatică cuprinde următoarele piese: Cadrilul (1912), Plicul (1923) și Apostolii (1926). „Nuvelistica lui Liviu Rebreanu, fără a da indicaţii asupra valorii de mai târziu a romancierului - afirmă criticul George Călinescu - prevestea totuşi un observator al proceselor sufleteşti obscure, aproape bestiale (fioroase, iubiri crâncene de pungaşi, blazări burgheze rezolvate în bătăi). Ion este epopeea, mai degrabă decât romanul, care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric. Ca şi în Mara lui Slavici, eroii nu sunt indivizi cu viaţă unică, ci exponenţi ai clasei şi generaţiei (...). Ion e o capodoperă de o măreţie liniştită, solemnă ca un fluviu american". Alcătuită din 22 de imagini, ampla expoziție aduce în prim plan o serie de documente de arhivă, facsimile, fotografii de familie, date biografice, articole, fragmente de proză, extrase din presa vremii, aprecieri ale criticilor referitoare la opera și personalitatea marelui scriitor român.