Cartea săptămânii: „Bărbatul care aduce fericirea”, de Cătălin Dorian Florescu

Dragi cititori,

Din aprilie și până în octombrie vă invităm la o paradă săptămânală a celor mai noi cărți românești, traduse în Polonia. Pe scena intitulată „Cartea săptămânii” vor urca pe rând, o dată la șapte zile, vedetele sezonului, proaspete și pline de vervă, însoțite de garderoba special pregătită pentru show.
În acest an, în sezonul primăvară-toamnă se poartă cărțile românești! Lungi, scurte, vesele sau mai puțin, serioase, visătoare, colorate, monocrome – combinațiile sunt nesfârșite, iar libertatea abolută!

Spectacolul literar a început!

BĂRBATUL CARE ADUCE FERICIREA
Autor: Cătălin Dorian Florescu
Versiunea românească: Editura Humanitas, București, 2018
Versiunea poloneză: Editura Pogranicze, Sejny, 2019
Traducerea în limba polonă: Maria Przybyłowska

Trei generații și două povești împletite într-un fir care pendulează peste Atlantic, între East River și Dunăre, între Sulina și Coney Island, între Broadway și o leprozerie dobrogeană. Pe fundal se profilează, în secvențe memorabile, freamătul Americii de început de secol XX, peisajul sălbatic al Deltei, tragedia Turnurilor Gemene și crâmpeie din România de ieri și de azi. Vocile cărora Cătălin Dorian Florescu le dă glas – Ray, artist de vodevil de pe Coasta de Est, și Elena, crescută în orfelinate și familii adoptive, lucrătoare într-o fabrică de textile – continuă să rezoneze în mințile și inimile cititorilor și după deznodământul magistral.
„Îmi văd romanul nu numai ca pe o poveste despre cum îți cauți locul în lume, ci și despre cum poți găsi prin narațiune calea spre celălalt.“ (Cătălin Dorian Florescu)

Am reușit să vă stârnim curiozitatea?
Vă invităm la lectura unui fragment din carte:

„Râul primea morţii cu blândeţe, ca şi cum ar fi ştiut că sunt nişte morţi deosebiţi. Oricât de nestăpânit putea fi câteodată, East River se întindea în zori ca o fâşie lată de plumb. Era răbdător, nu voia să se amestece în treburile oamenilor. În ziua aceea n-avea să mai capete morţii ghetoului, în schimb îi va lua pe alţii. Asta era aproape sigur.
Pe malurile insulei Manhattan mereu se găsea careva gata să i se încredinţeze: oameni deznădăjduiţi, osteniţi, cu mintea rătăcită. Sau cineva care să-i lase în seama lui pe alţii, victime ale unui atac sau ale unei reglări de conturi. Râul nu era pretenţios. După mai multe zile, dădea iar drumul trupurilor şi le arunca pe mal, de la cheiurile portului mereu activ din sud şi până la ţărmul nisipos şi debarcaderele putrede din Bronx.
Nu râul era cel care trebuia să se supună fiindcă se construise un oraş tocmai aici, ci omul. Doar acum îşi îngăduia şi el o pauză şi privea indiferent cum echipajul vaporului cu aburi căra la bord micile sicrie albe. Abia dacă puteau fi deosebite de zăpada care începuse să cadă cu o seară înainte şi acum se întindea într-un strat gros.
Bărbații erau învăţaţi cu munca asta. De două ori pe săptămână, vaporul ducea morţii recenţi ai ghetoului la insula Hart. Mâinile le erau obişnuite cu îndatoririle pe care şi le îndeplineau repede şi eficient. Căpitanul, morocănos şi necioplit, îi privea de lângă balustrada punţii. Şi el era obişnuit să-i îndemne să se grăbească şi mai mult. La fel şi bunicu’, un băiat de abia 14 sau 15 ani – şi el era obişnuit să privească vaporul desprinzându-se de chei, ca apoi să se îndrepte, greoi şi leneş, spre cimitirul săracilor.” [citește mai departe aici]

Cătălin Dorian Florescu (n. 27.08.1967, Timişoara) trăiește în Elveția din 1982.A urmat studii de psihologie și psihopatologie la Zürich,specializându-se în terapia umanistă Gestalt.După absolvire a lucratca psiholog într-un centru de reabilitare pentru dependenţii de dro -guri. Din 2001 este scriitor liber-profesionist. A publicat romaneleWunderzeit (Vremea minunilor, 2001),Der kurze Weg nach Hause (Scurtul drum spre casă, 2002), Der blinde Masseur (Maseurul orb, 2006), Zaira (2008),Jacob beschließt zu lieben (Jacob se hotărăște să iubească, 2011, versiunea poloneză 2015) șiDer Mann, der das Glück Bringt (Bărbatul care aduce fericirea, 2016, versiunea poloneză 2019), apariții care s-au bucurat de o primire entuziastă în Elveția, Austria și Germania. Cărțile sale au fost traduse în peste zece limbi, printre ele polona. Semnează periodic articole și eseuri în presa de limbă germană. Este laureat al premiului literar „Andreas Gryphius“ pentru întreaga operă (2018).

Maria Przybyłowska (traducătoarea cărții)
Absolventă de Germanistică la Varșovia și Leipzig. După terminarea studiilor a lucrat pentru o agenție de presă, radio și un institut de cercetare ca traducătoare de texte jurnalistice și de specialitate; în perioada 1987-1996, redactor la editura Czytelnik. Printre scriitorii ale căror cărți le-a tradus în limba polonă se numără:Elias Canetti, Siegfried Lenz, Horst Bienek, Peter Sichrovsky, Robert Menasse, Helga Hirsch,Cătălin Dorian Florescuș.a. A tradus, de asemenea, literatură pentru copii. Din 1996 lucrează ca traducător independent. Pentru realizprile în domeniul traducerii literare a primit premii importante printre care Premiul revisteiLiteratura na Świecie pentru întreaga activitate, cu menționarea specială a trilogiei autobiografice a lui Elias Canetti (1993), și Premiul „Karl Dedecius” (2005).

Ce scriu pasionații lecturilor despre Bărbatul care aduce fericirea:

„Bărbatul care aduce fericirea spune povestea familiei lui. Totodată, despre începuturile familiei ei povestește o femeie care n-a cunoscut niciodată fericirea. Prin forța destinului, cei doi se întâlnesc într-o zi de septembrie, în apropierea turnurilor gemene din New York.
După acest început am putea crede că remarcabilul Cătălin Dorian Florescu, pe care-l cunoaștem din povestea lui Jacob, care se hotărăște să iubească, a scris un roman sentimental. Nimic mai neadevărat, căci în saga pe care o reprezintă acest roman, despre oameni atinși de duritatea vieții, este puțină iubire și puțină fericire, ca și când ele ar fi doar un vis sau o iluzie. Căci romanul însuși începe la finalul secolului al XIX-lea, când pe străzile New York-ului un mic vagabond se străduiește să supraviețuiască zilei următoare. Condițiile dure îl fac pe om tot mai dur, insensibil la suferințele celorlalți, pregătit permanent să respingă o nouă lovitură a vieții. S-ar putea părea că un asemenea om și-a ucis în el capacitatea de a iubi, de a dărui fericire sau chiar de trăi. Și totuși viața eroului nostru, povestită de nepotul său, care aduce fericirea, se schimbă datorită câtorva luni de bucurie”. [Adam Kraszewski, natemat.pl, recenzia integrală în lb. polonă aici]

Vă recomandăm materialul video cu participarea scriitorului Cătălin Dorian Florescu, pregătit special pentru cititorii polonez.

Vă invităm pe pagina editurii Pogranicze
a editurii Humanitas (pentru varianta originală a cărții, în limba română)
și pe pagina de FB a Institutului Cultural Român de la Varșovia