„Busola literară” – nou proiect de promovare a literaturii contemporane românești în Polonia
Busola literară – se dorește a fi o călăuză prin atelierele creatoare ale scriitorilor români contemporani încă nedescoperiți de publicul polonez sau ale căror noi cărți nu și-au găsit încă drumul spre Polonia. Busola dezvăluie calea cea mai scurtă spre punctul cardinal al literaturii bune, îndemnând cititorii, traducătorii și editorii polonezi la expediții prin noi ținuturi ale imaginației literare românești.
Busola ne indică azi:
HOTEL UNIVERSAL, de Simona Sora
Ficțiune
autobiografică și exercițiu spiritual, Hotel Universal este romanul unei
lumi dispărute, o lume amestecată, cosmopolită și crudă, însă cu valorile
esențiale intacte.
Se spune că, la început, Hotelul Universal se afla exact în
centrul Bucureștilor. Loc straniu, cu nenumărate cotloane și pivnițe încurcate,
hotelul de pe Gabroveni a avut mai multe vieți: a ars de câteva ori,
s-a refăcut și a fost martorul unor dramolete consemnate în cronicile
vremurilor. A supraviețuit, cu multe modificări, perioadei comuniste, iar după
1989 a devenit cămin studențesc, trăind o a treia viață, la fel de
imprevizibilă, până să fie revendicat de foștii săi proprietari și închis recent.
În 1856, Vasile Capșa,
întemeietorul celebrului restaurant bucureștean, eșuează în prima sa
întreprindere comercială de amploare, în Crimeea.
În 1993, în Hotel Universal,
ajuns refugiu al boemei studentești din primii ani de după Revoluție, se
petrece o crimă sau o sinucidere. Personajul care face legătura între cele două
momente e somnambula Maia, de trei ori strănepoata „fetei de aur” aduse de
Capșa la București la întoarcerea din Crimeea. Ea scrie și rescrie, într-o
cameră din Hotel Universal, epopeea familială pe care bunica sa i-o povestise
ani la rând.
Coordonatele de localizare a cărții:
Editura Polirom, Iași, 2012, 272 pg.
Traducerea în limba croată: Edicije
Božičević, Zagreb, 2015
Traducerea în limba franceză: Éditions Belfond, Paris, 2016
Cine este Simona Sora?
Simona Sora (n.1967) este prozatoare. A scris vreme îndelungată în presa culturală românească, în principal la Dilema, Dilema veche și Dilemateca. A debutat editorial în 2008 cu eseul Regăsirea intimităţii (Cartea Românească), care a primit Premiul pentru cartea de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru debut al revistei Observator cultural, Premiul pentru exegeză în proza românească, Premiul de debut al revistei România literară, și a fost finalistă a Marilor Premii Prometheus. În 2009 a publicat eseul Ultima Thule. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Artec, Spania), iar în 2014 volumul de publicistică Seinfeld şi sora lui Nabokov (Polirom). Primul său roman, Hotel Universal (2012, 2013), a fost tradus în limba croată de Goran Čolakhodžić, Ana Brnardić Oproiu și Adrian Oproiu (Editura Bozicevic, 2015), iar în limba franceză de Laure Hinckel (Belfond, 2016) și a primit Premiul Academiei Române „Ion Creangă“ pentru proză, Premiul revistei Accente pentru proză, fiind totodată nominalizat la Premiul „Festival du premier roman“ de la Chambéry-Savoie. În 2020 a publicat romanul dual Complezență: Înălțarea la ortopedie/ Musafir pe viață care a fost foarte bine primit și nominalizat la Premiile Sofia Nădejde pentru Literatură scrisă de Femei. A tradus în românește literatură spaniolă și hispano-americană (Carlos Fuentes, Crezul meu; Iván Repila, Băiatul care a furat calul lui Attila; Roberto Bolaño, O povestioară lumpen) și a fost inclusă în numeroase antologii românești de proză scurtă. A întocmit și prefațat mai multe antologii de proză sau poezie contemporane, în România și Spania. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN România. În prezent coordonează Editura Institutului Cultural Român.
Conduși de busolă, Veni, legi, dixi (ah, latina: am ajuns, am citit, am spus):
„Cartea Simonei
Sora e o construcție uluitoare, text în text în text și text despre text, ca niște
matrioșka legate unele de altele prin nenumărate fire, vizibile și invizibile.
E povestea unui loc aparte, cu puteri deosebite, Hotelul Universal, dar și a
mai multor generații de inși care trec prin el, împletire de roman istoric și
contemporan, de realism și fantastic, de factual și livresc.”
„Ceea ce atrage în primă instanță nu este calitatea construcției literare (căci
pentru a-i descoperi tainele trebuie să parcurgi câteva zeci de pagini), ci
farmecul povestirii, muzicalitatea frazei, savoarea limbii –, iar asta se numește
talent.
Istorie a unei
familii pe fundalul unui secol și jumătate, poveste căreia i se adaugă mereu și
mereu alte nuanțe și alte planuri, amestec de real și fabulos, literatură și în
același timp poveste despre literatură, Hotel Universal este un roman la
fel de bine pentru cititori „inocenți” și pentru cei dedați la rafinamente.
Odată cu el, literatura română câștigă un prozator redutabil.”[Luminița
Corneanu, „Luceafărul”, „România literară”]
„Sunt scriitori capabili să exceleze în toate genurile, de la cele de creație propriu-zisă la eseistică, istorie și critică literară, gazetărie mai mult sau mai putin culturală. În cazul în care un asemenea talent multiform s-a făcut cunoscut mai întâi în critica de întâmpinare, remarcând calități și defecte, dând verdicte, atunci când debutează el însuși ca romancier își asumă un risc dublu. Simona Sora scrie de ani buni cronici literare la Dilema, coordonează Dilemateca, publică eseuri, studii și traduceri, și-a asumat dublul risc și a reușit să convingă: este și romancieră, știe să creeze iluzia vieții, are ce povesti și îi place să o facă jucându-se cu așteptările cititorului, fără să plictisească nici un moment. Ceea ce e mare lucru, știu ce spun.” [Adriana Bittel, „Formula As”]
„Hotel
Universal este o carte pe care o citești urmând-o! Urmând-o la propriu prin
incursiuni nostalgice stradale și urmând-o la figurat, hălăduind prin toate
informațiile istorice livrești acumulate în memoria propriei vieți, culminând
cu evenimentele contemporane. O carte pe care o vei iubi pentru că te prinde la
suprafața și în subterana ei și te leagă cu magie, dar și cu realism, de tine…
ființa ce vii de undeva și ajungi până astăzi și până aici. Pentru că, până să
fii cine și ceea ce ești, rădăcinile tale s-au ivit, au crescut și s-au hrănit
din îngemănarea ursitelor generațiilor precedente.
Oamenii în veșnică
mișcare ai Simonei Sora au încremenit timpul într-o carte de mare profunzime.” [Delia
Marc, filme-carti.ro]
Vreți să vă convingeți? Busola vă dezvăluie un fragment din carte:
„În holul întunecos cu cinci uşi din cartierul Dacia, Maia află, într‑o dimineaţă de decembrie, că a căzut Ceauşescu. Prin uşa de la intrare năvălise, aproape fără s‑o deschidă, Lucia Iacoboni, fosta ei profesoară, strigînd televizorul, televizorul! De cîteva zile, în oraşul lor, aflat aproape de Timişoara, unde se omora în stradă, se organizaseră proteste la care Maia participase luată de val. I se părea curios că în capul coloanei, cu steaguri găurite şi urlete pe cît de mobilizatoare, pe atît de ireale încă, erau cîţiva dintre beţivii şi zurbagiii oraşului, poate doar ei mai aveau curaj, un curaj chimic, dar nu mai puţin curaj, pe cînd ea se gîndea cu groază că o vor da sigur afară din facultate, la care intrase în urmă cu doar cîteva luni. Cînd fosta ei profesoară de sport năvăli în holul de la intrare, Maia pricepu că scăpase şi hotărî, uşurată, să plece în aceeaşi seară la Bucureşti, unde începuse, se pare, Revoluţia. Stătu o vreme, prostită, cu toţi ai ei, în faţa televizorului, iar apoi îşi făcu bagajul şi plecă la gară. Oraşul era pustiu, la fel şi gara, dar trenurile circulau conform orarului, iar cînd urcă în rapidul de Bucureşti, nemaiauzind nimic din vorbele amestecate ale părinţilor, Maiei îi trecu prin cap că e, probabil, ultima dată cînd îi vede. Doar soră‑sa, Sorina, dintr‑un acut simţ al armoniei, nu se mai amestecă în cacofonia de şuierături, pufnituri şi reproşuri, ci doar ridică un deget la tîmplă, îl roti uşor ca pe un sfredel, după care le întoarse spatele, luînd‑o abrupt peste linii.”... [citește mai departe aici]
Vă așteptăm impresiile de lectură pe adresa warszawa@icr.ro!
