Busola literară - „Cartea Reghinei”, de Ioana Nicolaie

„Busola literară” – nou proiect de promovare a literaturii contemporane românești în Polonia

Busola literară – se dorește a fi o călăuză prin atelierele creatoare ale scriitorilor români contemporani încă nedescoperiți de publicul polonez sau ale căror noi cărți nu și-au găsit încă drumul spre Polonia. Busola dezvăluie calea cea mai scurtă spre punctul cardinal al literaturii bune, îndemnând cititorii, traducătorii și editorii polonezi la expediții prin noi ținuturi ale imaginației literare românești.

Busola ne indică azi:

CARTEA REGHINEI, de Ioana Nicolaie

Reghina este un Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan, în care miraculosul se insinuează în ordinea comună, iar istoria recentă sugrumă destinele oamenilor. Este mama a doisprezece copii cu care alcătuiește împreună ”un trup de o mie de kilograme”, plămădit din puține bucurii și insuportabilă suferință. Până la urmă, Reghina este mama universală.Miza cărții Ioanei Nicolaie este să scoată la lumină, prin incursul faulknerian în interiorul unei minți care amestecă timpurile și emoțiile, o viață, un destin, o urmă pe care umanitatea personajelor ei o lasă (sau nu) în lume. Cartea nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură. Narațiunea e densă, stratificată în episoade ce construiesc o viziune ”etnografică” a marilor evenimente din viață (în definitiv, suntem în spațiul lui Rebreanu): o șezătoare, un pețit, o nuntă, prima noapte de dragoste, uluirea, durerea, rușinea, frica, prima bătaie primită de la soț, primul copil, următorii până la doisprezece. Viața unei femei, așa cum a fost ea.Cititorul va întâlni cu emoție, de-a lungul romanului, diverse feluri de a-nțelege realitatea: orășelul Văralia, unde se petrec întâmplările din carte, are ceva din familiarul satului Prislop, din magia ținutului Macondo și din dramatismul vieții oamenilor în comitatul Yoknapatawpha, rămânând totuși un spațiu unic, nemaiîntâlnit, descris de autoare cu o iubire nesfârșită.

”Cartea Reghinei” a câștigat în 2020 cele mai importante premii literare din România:

- Premiul Radio Romania Cultural pentru Proză;
- Premiul Național pentru Proză Iași;
- Premiul Premiului Agenția de Carte;
- Premiul Observator Cultural Lyceum.

Coordonatele de localizare a cărții:

Editura Humanitas, București, 2019, 224 pg.

Cine este Ioana Nicolaie?

Ioana Nicolaie s-a născut în Sângeorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud. A publicat mai multe volume de versuri (Poză retuşată, Nordul, Credinţa, Cenotaf, Autoimun – desemnat de Uniunea Scriitorilor din România „Cartea Anului” 2013), antologia Lomografii, patru romane (Cerul din burtă, O pasăre pe sîrmă, Pelinul negru – finalist la opt cele mai importante premii literare, câștigător al Premiului pentru proză decernat în 2017 de Revista Ateneu; desemnat Cartea Anului în 2018 de către „Cititorul știe mai bine” – și Cartea Reghinei, 2019), precum și literatură pentru copii (Aventurile lui Arik, Arik și mercenarii, Ferbonia, Vertijia, Călătoria lui Medilo, Spionul KME și, sub pseudonimul Robert Ersten, Cum am supraviețuit clasei a VIII-a și Cum să spui te iubesc). A fost nominalizată la premii naționale și internaționale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a apărut în germană, în 2008, Cerul din burtă a fost publicat în suedeză (2013), în bulgară (2014) și în germană (2018), iar O pasăre pe sârmă s-a tradus în limba sârbă. Autoimun a apărut în bulgară în 2016. A fost inclusă în douăzeci și șase de volume colective românești (Ferestre 98, 40238 Tescani, Cartea cu bunici, Intelectuali la cratiță, Cartea simțurilor, Bucureștiul meu, Scriitori la poliție etc.) și în numeroase reviste și antologii străine (Poésie 2003: Roumanie, territoire d’Orphée, New European Poets, An Anthology of Contemporary Romanian Poetry ș.a.).
Ioana Nicolaie este invitată pentru lecturi și conferințe la numeroase festivaluri naționale și internaționale de literatură. Selecţii din versurile autoarei au apărut în Franţa, Anglia, Germania, Austria, Mexic, Canada, Suedia, Polonia, SUA şi Bulgaria. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN România.

Conduși de busolă, Veni, legi, dixi (ah, latina: am ajuns, am citit, am spus):

„Orice am face, acest roman făcut din carne și sânge se recită, nu se citește. Pagini de o mare frumusețe transmit că splendoarea suferinței stă în iertare și în rânduială.” [Tania Radu]

„Ioana Nicolaie scrie o carte greu de încadrat într-un anumit tipar. Traversat de la un capăt la altul de sclipiri poematice, de dureri nerostite, romanul Cartea Reghinei își subjugă cititorul de la primele pagini și-l poartă hipnotic, cu sufletul la gură, peste vara de trei ani, peste destinele oamenilor ce curg dintr-unul în altul pe întinderea unui secol marcat de permanența suferinței.” [Alexandru Tabac]

„Prin acest personaj și prin acest roman Ioana Nicolaie face din nou dovada imensului ei talent, care îi dă oricînd dreptul de a figura alături de alte mari voci feminine ale literaturii mondiale.” [Elena-Brândușa Steiciuc]

„Cartea Reghineinu este o lectură lejeră, dar dă dependență. Nu poți să lași cartea din mână, în ciuda suferințelor care se adună în straturi, zi după zi, copil după copil. Asta și pentru că Ioanei Nicolaie îi place să povestească, iubește povestea ca formă de exprimare și de expresie.” [Nora Ropotan]

Vreți să vă convingeți? Busola vă dezvăluie un fragment din carte:

CARTEA REGHINEI

„De ce mă tem, aceea vine peste mine;
de ce mi-e frică, de aceea am parte.

                                         Plângerea lui Iov

I

Viața a fost atunci, singura viață a fost atunci. Trei ani până la ești proastă ca o vacă, taci. Trei ani fără ai ajuns cu burta la gură. E chiar începutul, și-n jurul grădinii răchițile au crescut până la cer. Damian taie mlădițele, le împletește, face gardul. În fiecare aprilie-l face, seva a pătruns sub lemn și lumea-i deodată mai moale. E sprinten, fuge, creangă păcătoasă, până la urmă tot o să stai cum te-așez. Dar nu suduie niciodată cu de-alea rele și nici cu de-alea sfinte.
De-acum m-a luat. Un fiu de pastor e cinste, zice tata.
- Cinstea ta, Reghină, și n-ai iertarea mea dacă nu vezi. Faci șaișpe ani mintenaș, ți-a venit vremea, caută-ți fete pentru druște, că te îmbraci mireasă curând.
Dar druștele-s ca de funingine, că dacă nu mai suntem cu popii, altfel e cu nunțile noastre. Pun degetul pe fetele ce nu mă mai pot însoți până la biserică și le șterg una câte una ca de pe-un ceaun înnegrit de flacără. Palma rămâne murdară. Îmi aduc doar două prietene să-mpletim coronițe. Migălim din cele neasemuit de frumoase, că s-a făcut mai, și nunta e chiar mâine, în ultima duminică din lună.”... [citește mai departe aici]

Vă așteptăm impresiile de lectură pe adresa warszawa@icr.ro!