TEATRU | CIORAN / Convorbire cu Léo Gillet

TEATRU |  CIORAN  Convorbire cu Leo Gillet

CIORAN / Convorbire cu Léo Gillet

 

Teatrul Atalante

10 place Charles Dullin, 75018 Paris

Métro: Anvers, Abbesses, Pigalle Bus: 30 ou 54 (arrêt Anvers)

 

De vineri 01 până luni 18 aprilie 2016


Program :

Luni, miercuri, vineri : ora 20.30

Joi, sâmbătă : 19.00

Matineu : sâmbetele de la 16.00 şi duminicile de la 17.00


Durata : 1h20


Adaptare şi regie : Antoine Caubet

Cu : Cécile Cholets Christian Jehanini


Producţie : Théâtre Cazaril

Corealizator : Théâtre de l'Atalante


Plecând de la un interviu acordat de Cioran lui Leo Gillet în 1982, Antoine Caubet a construit un spectacol coroziv, de o luciditate ironică, care ne lasă să-l descoperim pe Emil Cioran într-o nouă lumină.

Este vorba, bineînţeles, de filozofie: felul în care Cioran este în dezacord cu tradiţia filozofică şi cum propria sa « filozofie » este în primul rând o aventură personală, legată de experiențele sale de fiinţă umană. Spectacolul dezvăluie de asemenea segmente largi ale vieții personale a lui Cioran.

Cécile Cholet adresează întrebările din partea lui Leo Gillet lui Christian Jehanin, care răspunde ceea ce Cioran a răspuns. Publicul teatrului Atalante joacă rolul publicului care ascultă și răspunde.



« La Amsterdam, în fața unui public francofon, în timpul iernii (asta deja seamănă a ficțiune ...!), la Casa Descartes, oamenii se adună pentru a asculta dialogul lui Cioran cu Leo Gillet ...
Cum se nasc gândurile, cum se inventează ele în direct în faţa privirilor şi urechilor, cum se improvizează ele, vin şi pleacă, se izolează sau se expun, felul în care corpul trăieşte (cel al lui Cioran era foarte impresionant, faţa sa face parte, literalmente, din gândirea sa !), ceea ce se spune, felul în care publicul, ascultând, face parte din ceea ce se dă - iată ce face, în acest caz, teatrul.
Oralitatea, umorul, o gândire extrem de flexibilă, sinceră și directă, o calitate a limbajului extraordinară.... o căutare paradoxală a unei vieți imposibile și şi obligatorie în acelaşi timp, toate acestea îl pun pe Cioran într-o postură foarte apropiată de cea a teatrului : o expunere a sinelui  în cadrul reprezentării. »
Antoine Caubet
Eveniment recomandat de ICR Paris