- 26 November 2019
- Etichete Icr tel aviv
În prezența unor personalități ale comunității israelienilor de origine română, Institutul Cultural Român de la Tel Aviv a organizat, în data de 26 noiembrie, o dezbatere despre diaspora evreiască și relațiile acesteia cu Statul Israel, care a beneficiat de participarea extraordinară a prof. Carol Iancu, cadru universitar, istoric și membru de onoare din străinatate al Academiei Române, și a prof. Moshe Idel, profesor emerit de gândire iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim și cercetător la Institutul Shalom Hartman.
Programul serii, moderat de Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv, a inclus și lansarea volumului „Relațiile Israel-Diaspora de-a lungul istoriei”, antologie editată și coordonată de Carol Iancu și Michaël Iancu. Această carte propune o evaluare a relațiilor de lungă durată Israel - Diaspora. Legături constante, întărite de un curent neîntrerupt de pelerinaje, s-au menținut între țara Israelului și diaspora evreiască în Antichitate, în Evul Mediu și în epoca modernă. Secolul al XIX-lea reprezintă o cotitură, odată cu apariția teoreticienilor naționalismului evreiesc, a primelor aliyot și constituirea primelor comunități agricole (moshavot).
În introducerea evenimentului, doamna Lorințiu a menționat că volumul este „o reuniune de nume de excepție” și a punctat câteva lucruri legate de biografiile celor doi invitați.
Personalitate marcantă în domeniul cercetării academice a gândirii și misticii iudaice, prof. Moshe Idel a precizat că, în Antichitate, „nu exista un exil evreiesc, ci era o diasporă”, orașul Ierusalim era un centru strict teoretic. În aceste condiții, iudaismul rabinic s-a adaptat noilor realități politice și sociale ale istoriei și „a fost modulat într-un fel în care centrul nu e așa de important, centrul era sinagoga”. Conform prof. Idel, „exilul a apărut dupa ce s-a înființat statul Israel”, iar apariția acestui centru a dus la o schimbare în relațiile cu diaspora – s-a creat un sentiment de apartenență la un centru, iar cei care nu sunt în acest centru, simt „că ei nu se află în locul lor”.
În ciuda unor circumstanțe externe nefavorabile în timpul diasporei, comunitatea a continuat să creeze, astfel că se poate observa „cum iudaismul, care era destul de concentrat în jurul Ierusalimului și al Templului s-a transformat și a creat condiții religioase în care creativitatea a continuat”.
La rândul său, prof. Carol Iancu a continuat dezbaterea privind diaspora prin introducerea și clarificarea unor termeni specifici legați de diaspora evreiască, precumtfutsa,galut saugeula, toți termeni în limba ebraică, utilizați pentru a defini procesul de exil si diaspora. De asemenea, prof. Iancu a amintit contribuția semnificativă avută de mișcările presioniste la fenomenul diasporei. Acesta a subliniat că „mișcarea sionistă a cunoscut o dezvoltare înainte de Herzl prin mișcarea Hovevei Tzion”, evreii români fiind printre primii membri ai diasporei care au ajutat la întemeierea de localități în Palestina, precum Rosh Pina, Zichron Yaakov și Rishon Letzion.
Programul a continuat cu un mesaj din partea dr. Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, care a apreciat inițiativa ICR Tel Aviv de a organiza un astfel de eveniment și vorbit despre una dintre numeroasele comunități evreiești existente în prezent în diaspora și, anume, cea din România.
Publicul prezent la eveniment și-a exprimat interesul pentru tema prezentată, intervențiile celor doi participanți fiind urmate de o serie de întrebări și observații din partea spectatorilor.
Carol Iancu (n. 1946, Hârlău) este membru de onoare din străinătate al Academiei Române (2016), profesor emerit de istorie contemporană la Universitatea Paul Valéry din Montpellier şi directorul Școlii de Înalte Studii ale Iudaismului din Franța. Autor al unei vaste opere științifice consacrate istoriei evreilor și relațiilor internaționale, pentru care a primit numeroase premii.Doctor honoris causa al Universităţilor din Cluj (Universitatea Babeş-Bolyai, 2005), Iași (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, 2010), Oradea (2011) și Constanța (Universitatea Ovidius, 2013), este membru al Academiei din Nîmes (2011) și membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” al Academiei Române (2014). Cetățean de onoare al orașului natal Hârlău (1996), a fost distins cu titlul Officier de l’Ordre des Palmes Académique al Republicii Franceze (2012). Cartea sa Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități a fost recompensată cu Premiul „A.D. Xenopol” al Academiei Române (2015). Coordonator, împreună cu Alexandru-Florin Platon, al colecției Historica Dagesh. Printre alte cărți publicate se numără: Alexandre Safran et les Juifs de Roumanie durant l’instauration du communisme. Documents inédits des archives diplomatiques américaines et britanniques (1944-1948), 2016, Pogromul de la Iași și Holocaustul în România/ Le Pogrom de Iași et la Shoah en Roumanie, 2015 și Profesori şi studenţi evrei, ultimele două în calitate de coordonator, împreună cu Alexandru-Florin Platon.
