Miercuri 12 august 2009, orele 16,00, în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică s-a deschis cea de-a cincea expoziţie din seria „Young Romanian Art", proiectul curatorial semnat de Mircea Nicolae, câştigătorul rezidenţei pe timpul Bienalei de Artă de la Veneţia.
Expoziţia se numeşte 'Freising Sings', fiind o expoziţie personală a Leei Rasovszky, care mărturiseşte:
„Cu aceste desene încerc să descriu un cadru, un fel de self-explanation pentru contextul în care mă aflu. Diferenţele majore sau minore între straturile profunde care alcătuiesc «specificul» românesc sau german nu sunt cele asupra cărora vreau să mă opresc. Nu mă interesează în mod deosebit calitatea diferenţelor, concluziile pozitive sau negative. Cel mai important lucru e însăşi schimbarea, adaptarea. Spiritul se formează împreună cu mediul înconjurător. Creşte odată cu iarba din jurul casei şi se adânceşte în tiparul sau odată cu formarea inelelor din copacii din pădurea de vis-à-vis.
Aici totul e lemn, ţinut de şuruburi puternice şi metalice. Politeţea e şurubul mecanic care strânge impecabil structurile complexe şi viscerale lemnoase. Feliile de muşchi fibros, cu distanţe mari între cele două pante ale spiritului coleric, între melancolic şi sangvin. Se pare că această discrepanţă stă la baza destinului german, a acelui destin care va fi veşnic tabu.
Neconcordanţa dintre valenţele emoţionale duce la o formă de isterie. Răbufneşte cel mai probabil în vis acolo unde e ca efectul ţipătului din fundul plămânilor într-o pernă. E înăbuşit dar se întâmplă. Plămânii se golesc, se storc spasmodic şi violent în interiorul moale şi făcut pentru somn. Aşa e spiritul german. Învelişul de somn întotdeauna ascunde un limax. Spiritul se eliberează în mod vital în vis. În vise ciudate şi inexplicabile care fie sunt uitate cu prima privire firească pe geam, fie rămân şi devin micile bântuiri ale zilei.
Nu se discută despre aşa ceva. Ce s-ar putea spune?
Visele sunt complexe, sunt persoane în sine, sunt grele şi apoase sau uscate şi prăfuite, iţi rămân sub limbă şi pe buricele degetelor mult după trezire. Sunt despre regnuri. Regnuri animaliere de tip rudă de sânge, în care simţi un fel de roşeaţă în diverse locuri pentru că îţi vezi progenitorii şi vecinii, oamenii de zi cu zi, în forma lor şamanică, pură, nealterată, dezinvoltă ca în copilărie, de care nici ei nu sunt conştienţi.
Nu sunt vise frumoase. Nu sunt nici ne-frumoase.
Scot bizarul ăla nerostit la suprafaţă şi îl lasă să se înfunde într-un mal surreal. Omul cu coarne de cerb, bărbatul în cuşcă, corbul-fiu. Proiecţii ale subconştientului pe un teren de linişte care aşteaptă să fie perturbat pentru a continua să fie liniştit după climax.
Gunther, Carl, Matthias, Christian, Hans, Friedrich, Adalbrecht, Bruno, Dieter, Dietmar, Ekhard, Franz, Gomeric, Haimo, Horst, Martin, Owe, Wilhelm, Wolfgang. Nume cu rezonanţă de fibră de lemn. Necristalizată, brută şi nefinisată. Asta ar fi esenţa. Mă îndoiesc că restul contează. De fapt da, contează în măsura în care învelişul contează întotdeauna."
„Young Romanian Art" reprezintă o parte a proiectului de rezidenţă al lui Mircea Nicolae, organizatorul şi curatorul celor 14 expoziţii găzduite de Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia în perioada iulie - octombrie 2009. Această serie de expoziţii, fiecare cu durata de o săptămână, urmăreşte promovarea artei tinere româneşti pe timpul actualei ediţii a Bienalei de Artă de la Veneţia. Pentru detalii vizitaţi http://young-romanian-art.blogspot.com/
