Conferința „Se ridică cortina și se aprind luminile scenei: Personaje de teatru și cinematografie în arhiva patrimoniului evreiesc român din Rosh Pina” la sediul ICR Tel Aviv

În continuarea seriei de conferințe menite să prezinte și să promoveze, în rândul publicului larg, unica arhivă din Israel care se ocupă în totalitate cu colectarea și administrarea materialelor legate de evreimea românească, ICR Tel Aviv a organizat și găzduit, în data de 8 iunie 2023, conferința „Se ridică cortina și se aprind luminile scenei: Personaje de teatru și cinematografie în arhiva patrimoniului evreiesc român din Rosh Pina”. Manifestarea, desfășurată în limba ebraică, la sediul Institutului, a avut loc în colaborare cu AMIR (Organizația Evreilor Originari din România) și Arhiva Patrimoniului Evreiesc Român în Israel. Seria de evenimente a fost inaugurată în data de 13 aprilie, cu conferința „Arhiva patrimoniului evreiesc din România: din pod și până pe paginile istoriei”.

Programul evenimentului din data de 8 iunie a inclus prezentări susținute de Elinor Kroitoru, consultantă în domeniul arhivelor și al conservării patrimoniului evreiesc, alături de Yehoshafat Pop, arhivar si istoric. Cei doi i-au avut ca invitați pe trei donatori de materiale istorice pentru arhivă și care sunt, totodată, copiii unor personaje cunoscute ale lumii de teatru și de cinematografie.

Prima persoană intervievată a fost Hortensia Bar-on, fiica lui George și Rica Bar-on care, prin documente, picturi, caricaturi și diferite fotografii istorice, a adus în fața publicului prezent propriile memorii din copilăria de la Ploiești, de pe drumul spre Eretz Israel, precum și din începuturile „noilor olimi” de la Natzrat-Ilit din anul 1965, prezentând cum a fost viața copilului crescut de doi părinți devotați teatrului de păpuși. George și Rica Bar-on au fost membrii fondatori ai Teatrului de păpuși „Ciufulici”. George Bar-on a fost regizor artistic, a scris piese de teatru de mare succes, cum ar fi Pățania lui Trică Minciunică, Unde este Goguță, făcând și dramatizări ca Tom și Huck după Mark Twain sau Isprăvile lui Păcală, după Petre Dulfu. Soția sa Rica, a fost cea care a ajutat-o pe Laviva Darini să mânuiască renumitele păpuși Sami și Susu, pentru serialul de televiziune pentru copii în limba arabă difuzat între anii 1969-1974, în primele zile ale televiziunii israeliene.

Șabtai Ben Shahar sau Silviu, cum era numit copil fiind care ajunsese cu părinții săi de la București la Tel Aviv în anul 1961, la vârsta de 13 ani, ne-a condus cu ajutorul documentelor păstrate de arhiva patrimoniului evreiesc român de la Rosh Pina într-o călătorie a cinematografiei interbelice prin intermediul vastei moșteniri culturale lăsate de tatăl lui, Marcel Blossoms. Marcel Blumen, cunoscut de branşa jurnalistică şi cinematografică ca Blossoms, s-a născut în 1904 în oraşul Brăila. În perioada studiilor la Universitatea din București, și-a început activitatea jurnalistică şi cinematografică. Astfel, între anii 1922-1923 a fost redactor la Revista Rampa, cam în același timp a lucrat şi la Vita – Film, la Viena (acolo l-a cunoscut pe Mano Kaminer, viitorul faimos regizor de la Hollywood, Michael Curtiz); între anii 1926-1931 a fost redactor la Revista Cinema, condusă de Nestor Cassvan; de asemenea, a lucrat pentru UniversalDie Lichtbild-Bühne din Berlin, Cinémagazine din Paris.

Ultima invitată a serii a fost Dalit Haviv Feldman, fiica unui alt cuplu deosebit – oamenii de cultură și ai scenei de teatru idiș (mai ales), Betty și Carol Feldman. Aceasta a vorbit despre povestea părinților ei de pe vremea când erau la Teatrul TES din București, despre munca lor cu teatrul, despre scrierile lui Carol Feldman și despre diversitatea documentelor – incluzând o colecție de fotografii digitale din lumea evreiască din Tulcea, de pe malul Dunării – care a îmbogățit arhiva patrimoniului evreiesc român de la Rosh Pina.

Scopul general al acestei serii de conferințe este de a face cunoscute atât semnificația, cât și importanța existenței unei arhive a evreilor români în Israel, subliniind oportunitatea fiecăruia de a putea contribui la acest proiect de mare valoare, întrucât amintirile fiecărui evreu de origine română din Israel pot deveni o poveste a întregii comunități.