Din cauza războiului și a restricțiilor impuse de autoritățile israeliene, ICR Tel Aviv își desfășoară momentan activitatea în mediul online. În acest context, reprezentanța organizează conferința online „Mihai Sebastian vs. Mircea Eliade – cronica unei prietenii accidentate” avându-l ca invitat pe profesorul Andrei Oișteanu. Evenimentul va avea loc pe platforma zoom, cu transmisie live pe pagina de Facebook a instituției, joi, 26 martie, de la ora 17:00, și va fi moderat de directorul adjunct, Luciana Friedmann.
Relația dintre Mihail Sebastian și Mircea Eliade este interpretată de Andrei Oișteanu ca o prietenie intelectuală profundă, născută în mediul cultural al generației interbelice. Inițial, cei doi împărtășeau preocupări literare și filosofice comune și făceau parte din același cerc de tineri intelectuali. Tensiunile apar în anii ’30, când Eliade se apropie de ideologia legionară, iar Sebastian, fiind evreu, resimte direct efectele antisemitismului. În Jurnalul său, Mihail Sebastian exprimă atât admirație pentru talentul lui Eliade, cât și dezamăgire față de opțiunile sale politice. Pentru Oișteanu, această prietenie ilustrează conflictul dramatic dintre legăturile personale și radicalizarea ideologică din cultura română interbelică.
Prof. Andrei Oișteanu este un reputat istoric al ideilor, antropolog cultural și scriitor român, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul mitologiei, religiei și antisemitismului în cultura română. Este autor al unor lucrări fundamentale precum Inventing the Jew. Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu etc. Abordarea sa se remarcă prin echilibrul între rigurozitatea istorică și atenția față de complexitatea relațiilor interumane.
În studiile sale, Oișteanu interpretează relația Sebastian - Eliade ca un exemplu relevant al modului în care ideologia radicală a afectat prieteniile personale și cultura interbelică. Sebastian devine vocea lucidă și critică a intelectualului marginalizat, în timp ce Eliade reprezintă intelectualul sedus temporar de ideologii radicale. Oișteanu subliniază necesitatea unei analize nuanțate, fără simplificări morale excesive, dar fără a ignora responsabilitatea istorică.
