„Holocaustul în România nu a fost un fenomen omogen, care să se desfășoare la fel peste tot, din contră, există mari diferențe între zone istorice” – a afirmat cercetătoarea Svetlana Suveică în cadrul conferinței „Holocaustul în Bucovina, Basarabia si Transnistria - caracteristici generale și particulare”, desfășurate la ICR Tel Aviv. După cum a subliniat invitatul evenimentului menit să marcheze Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului din România, în Basarabia și Bucovina – considerate de autoritățile vremii de la București (și Moscova) drept regiuni de importanță redusă – au existat nișe de putere la nivel local și o instabilitate administrativă. În același timp, în Transnistria – considerată o regiune strategică, cu o administrație militară – lucrurile au stat altfel, iar populația evreiască deportată în regiune și-a putut dezvolta strategii de adaptare și supraviețuire, pentru a face față condițiilor de trai deosebit de grele, însoțite de exploatare economică și jafuri ale bunurilor evreiești, toate acestea orchestrate de rețele interregionale de funcționari, militari, intermediari, existând astfel o cooperare între autoritățile centrale și periferie.
Conferința a avut loc în data de 20 septembrie 2022, fiind organizată de Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Ambasada României în Statul Israel, AMIR (Organizația Evreilor Originari din România) și cu organizații ale evreilor originari din Basarabia și din Bucovina.
PD dr. Svetlana Suveică a început prelegerea detaliind caracteristicile generale comune celor trei regiuni precum: statut politic contestat, război și violență, multiple regimuri de ocupație, hibriditate politică, migrație forțată, caracter multietnic, multireligios și antisemitism preexistent Holocaustului.
Cercetătoarea a continuat cu amănunte specifice fiecărui regiuni, oferind exemple care reflectă atât condițiile de trai deosebit de grele, uneori imposibile ale populației evreiești, precum și mecanismele și strategiile de adaptare și supraviețuire, cum a fost și faimosul caz al lui Siegfried Jagendorf și turnătoria din Moghilev. De asemenea, a menționat corupția și abuzurile de putere ale autorităților locale/regionale și jafurile sistematice ale bunurilor evreiești.
Svetlana Suveică a evidențiat dinamica locală a războiului și a violenței, precum și rolul important al factorilor locali, toate acestea traducându-se prin diferite puneri în practică a politicilor de exterminare specifice Holocaustului în Basarabia, Bucovina și Transnistria. În încheiere, aceasta a pledat pentru necesitatea unei analize de ansamblu, fără de care nu este posibilă înțelegerea specificităților locale.
PD dr. Svetlana Suveică este istoric, profesor și șef al Catedrei de Istoria modernă a Europei de Est la Universitatea din Göttingen, Germania. Originară din Republica Moldova, aceasta a studiat istoria la Universitatea de Stat din Chișinău; a susținut teze de doctorat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1999 și la Universitatea din Regensburg, Germania, în 2021. A predat cursuri la diverse universități și a publicat studii despre istoria României, în special a Basarabiei, în limbile română, rusă, engleză și germană. A beneficiat de numeroase burse de cercetare în Europa și SUA, printre care bursa Departamentului de Stat al SUA Fulbright la Stanford University (2009-2010) și bursa Fundației germane Humboldt la Institutul de Studii Est și Sud-Est Europene din Regensburg, Germania. Este deținător al bursei de cercetare Conny Kristel al European Holocaust Research Infrastructure (EHRI) la Yad Vashem și la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Eile Wiesel” din București.
