„Dadaismul este avangardă în stare pură” a declarat conf. univ. dr. Paul Cernat în cadrul celei mai recente ediții a Cafenelei online a ICR Tel Aviv, care a avut locîn data de 25 iunie 2020, prin live streaming pe pagina oficială de Facebook a ICR Tel Aviv și a fost difuzată ulterior și pe canalul oficial de Youtube al institutului. Conferențiarul Paul Cernat de la Universitatea din București a fost invitatul acestei ediții, în care, în cadrul unei discuții intitulate „Cine erau dadaiștii?”, moderată de Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv, acesta a oferit o privire de ansamblu asupra mișcării de avangardă literară și artistică – Dada, precum și asupra parcursului artistic al fondatorilor acestei mișcări, în contextul influenței majore asupra culturii israeliene avute de unul dintre pionierii dadaismului, Marcel Iancu. Discuțiile au fost intercalate cu fragmente video din reportaje despre curentul Dada și fondatorii acestuia.
În introducerea evenimentului, Cleopatra Lorințiu a deschis dialogul prin punerea în discuție a contextului istoric în care a apărut mișcarea Dada, și anume data de5 februarie 1916 – data de naștere a mișcării Dada, când la Cabaretul din Zurich a avut loc primul spectacol nonconformist. Conf. Paul Cernat a remarcat că „în absența acestui fundal istoric nu am fi putut să vorbim de mișcarea Dada care este o mișcare de reacție împotriva războiului, o mișcare eminamente anti-războinică” care a luat naștere în timpul desfășurării Primului Război Mondial. La nivel de principii fondatoare, Dada „este o încercare de deconstruire prin ridiculizare a unei întregi culturi europene făcută responsabilă de acest dezastru, acest carnagiu nu numai european ci și extraeuropean, mondial”.
Acest moment istoric major pentru cultura europeană, și nu numai, a reprezentat sursa teoretică pentru nașterea mișcării de avangardă, „Dada nu poate fi înțeles în absența acestui fundal politic și militar, aș zice că este o precondiție esențială a mișcării”. În ciuda caracterului artistic și „deși a fost o mișcare cu un aer carnavalesc, spectacular, este totuși o mișcare eminamente politică”.
Apariția mișcării în Elveția nu este deloc întâmplătoare, ci profund simbolică, pentru că „Elveția era un loc de refugiu al unor militanți pacifiști, anti-războinici, veniți de peste tot, din toate țările europene, un fel de creuzet multietnic, multicultural, chiar un fel de experiment multicultural, un loc de emigranți. De fapt tema asta este centrală în Dada, cea a emigrantului”.
Ținta inițială a mișcării era „cultura de consum burgheză a epocii – cabaretul”, urmând ca apoi mișcarea să se răspândească și către alte planuri culturale ale socității, acest „virus Dada care a atacat un întreg eșafodaj cultural totalitarist, militarist, opresiv”.
Conceptual vorbind despre Dada, conf. Cernat a subliniat că „politica sfidării este asociată unei exuberanțe artistice extraordinare, în care tot ce era mai nou în materie de cultură europeană, poezie, teatru, era mixat cu elemente extraeuropene, într-un mod foarte spectacular și insolit”. Dada era „o politică a colajului, a întâlnirilor întâmplătoare între oameni foarte diferiți, între culturi foarte diferite”.
Evenimentul a continuat cu o discuție despre fondatorii mișcării Dada din România, printre cei mai însemnați numărându-se Tristan Tzara și Marcel Iancu. Tristan Tzara este „un personaj care a dat identitate mișcăarii Dada”, născut la Moinești sub numele de Samuel Rosenstock, într-o familie de evrei, acesta a început să semneze primele lucrări literare cu noul nume încă din 1913. În 1915, alături de Ion Vinea, publică revista „Chemarea”, care va include două dintre primele poeme semnate de acesta, „Vacanță în provincie” și „Furtuna și cântecul dezertorului”. Tzara a fost „un revoltat, un luptător”, a dat mișcării „o identitate prin manifeste, care fac parte din identitatea profundă a acesteia”. Însăși revista editată de acesta avea „și o poziție politică, neutralistă, pacifistă, orientată împotriva războiului”.
În ceea ce privește definiția mișcării de Dada, Paul Cernat a menționat că „Dada înseamnă multe lucruri, înseamnă căluț de lemn, înseamnă dubla afirmație, înseamnă și mucenicul Dada. Dadaismul însuși este un experiment ludic, o bucurie a jocului foarte serios”. În același timp, Dada este și „o artă subversivă, o artă dinamită care urma să arunce în aer un întreg mental cultural”.
În contextul dezvoltării la nivel internațional al mișcării, „se poate vorbi despre o rețea a avangardelor – există mai multe centre Dada, Zurich este unul dintre ele, alături de Paris, Berlin, New York. E vorba de o mișcare care, deși fondatorii ei au pornit de la periferie sau din categorii marginale ale țărilor de origine, au țintit către centrele culturale”.
Parcursul mișcării a cunoscut și pante descendente, „Dada a plecat de la periferie, a ajuns în centru, a încercat să se reîntoarcă la periferie și nu a mai reușit. Din cenușa dadaismului s-a născut suprarealismul, ca un mutant al dadaismului”.
Cu toate acestea, moștenirea și influența culturală ale Dadaismului sunt incontestabile, „Dada este acea linie de ruptură între două lumi, două secole, și evident că ea a trăit din efemeritate. Arta dadaistă este o artă care mizează totul pe cartea efemerului. Performance-ul, spectacolul scenic, din care au decurs toate artele contemporane – instalații, land art, environment, toate decurg din experiența Dada. Artele de avangardă care s-au raportat la Dada au durat prin spriritul deconstructiv”.
Unul dintre „corifeii mișcării dadaiste”, Marcel Iancu și-a menținut în mod constant legătura cu scena culturală din România, deși „în 1941, odată cu rebeliunea legionară, căreia i-a căzut victimă și cumnatul său, dupa această trauma suferita, acest șoc al unui antisemitism visceral” a făcut aliyah și s-a stabilit în Israel, înființând colonia de artiști Ein Hod. Marcel Iancu „a fost coloana vertebrală a mișcării Dada din România și unul dintre cei care au introdus arhitectura cubistă în România”.
În finalul evenimentului, conf. Paul Cernat a vorbit despre influența pe care Dadaismul o are asupra artei contemporane, menționând că „Dada este mult mai prezent decât ne putem imagina și mult mai actual decât ne putem imagina. Dadaiștii, avangardele fac parte din patrimoniul cultural mondial. Tot ce înseamnă artă modernă, mișcări de protest, este influențat de acest spirit Dada.”
Întrebat cum percep studenții săi acest curent, Paul Cernat a apreciat că „există studenți pasionați care continuă să se ocupe de asta; sunt studenși care aprofundează, sunt studenți care ajung să se dedice acestui subiect”. Acest lucru este dovadă a unei tendințe „care depune mărturie despre tinerețea acestui fenomen, spriritul eminamente tânăr pe care Dada îl conține”.
Paul Cernat este publicist, critic literar și eseist contemporan. Din 2009 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este doctor în Filologiesumma cum laude și în prezent este conferențiar universitar doctor la Catedra de istoria literaturii române a Universității București. Din 2013 este și cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. A participat în calitate de comentator la Cenaclul „Litere”, condus de Mircea Cărtărescu. Este specialist în avangarda literară interbelică și autor a nenumărate prefețe și studii critice. Colaborator al mai multor publicaţii: „Observator cultural", „Dilema", „România literară", „Cuvântul", „Ziua", „România liberă", „Cotidianul", a publicat numeroase volume, precum: „În căutarea comunismului pierdut" (în colaborare cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Paralela 45, 2001), „Războiul fluturilor" (Polirom, 2005), „Avangarda românească şi complexul periferiei" (Cartea Românească, 2007), „Contimporanul: Istoria unei reviste de avangardă" (Editura Fundaţiei Culturale Române, 2007), „Existențialismul românesc interbelic” (Editura Muzeului Literaturii Române, 2013), „Vase comunicante. Inter(feţe) ale avangardei româneşti interbelice” (Polirom, 2018).
Seria de evenimente via internet a ICR Tel Aviv, „Cafeneaua online”, o continuare a consacratului proiect al ICR Tel Aviv, intitulat „Cafeneaua Românească”, a fost inaugurată în data de 26 martie. Alte evenimente în sistem „live streaming” din cadrul aceleași serii urmează să fie organizate în curând: conferințe, mese rotunde, discuții la care vor fi invitate personalități, specialiști din diverse domenii. ICR Tel Aviv va continua, în acest mod, seria tradițională de evenimente „Cafeneaua Românească”, un concept cultural în care vocea publicului joacă un rol principal.
