Materialul video, intitulat „Teatrul, punte de legătură în lumea culturală de azi”, a reprezentat o incursiune culturală în istoria Teatrului Național București și a relațiilor bilaterale în domeniul teatrului pe care instituția le-a dezvoltat de-a lungul timpului cu dramaturgi israelieni contemporani, cu focus pe opera scriitoarei Edna Mazya.
Cea mai recentă producție pe scena Teatrului Național București, „Noii infractori”, semnată de Edna Mazya și tradusă în limba română de Etgard Bitel, a avut premiera în martie 2019 și de atunci până la restricțiile impuse de pandemie spectacolul s-a jucat cu casa închisă. Ion Caramitru, regizorul piesei și managerul general al Teatrului, a oferit detalii despre istoria inedită a instituției pe care o conduce, precum și despre procesul de colaborare cu scriitoarea israeliană, care a dat naștere unei producții de succes, cu o distribuție de excepție: Virginia Mirea, Alexandrina Halic, Silviu Biriș, Andrei Finți, George Piștereanu. Despre schimburile culturale bilaterale în domeniul teatrului și relația cu comunitatea israeliană de origine română, Ion Caramitru a subliniat legătura cu limba română, „cea mai frumoasă limbă maternă se vorbește în teatru, unde ea este cultivată și întreținută la valoarea ei excepțională”.
De asemenea, Edna Mazya, Etgard Bitel și Sandra Sade, personalitate culturală a scenei de teatru israeliene, aflați în dialog cu Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv, au discutat despre procesul de traducere, precum și despre întâlnirea dramaturgiei israeliene cu publicul român. Toate acestea au fost presărate cu inserții video ce cuprind momente din spectacolul produs de Teatrul Național București, precum și din cel pus în scenă la Teatru Cameri din Tel Aviv.
Sandra Sade a jucat, de-a lungul timpului, în numeroase reprezentații ale piesei „Noii infractori” pe scena Teatrului Cameri din Tel Aviv și a mărturisit că a fost foarte emoționată la premiera spectacolului de la Teatrul Național București, fiind o ocazie de reîntâlnire cu locurile copilăriei și cu rădăcinile românești, „sunt foarte mândră că sunt din România. Peste tot toată lumea știe că primul lucru este că eu sunt româncă și am rămas mai româncă decât sunt israeliancă. Și așa este și cu limba pe care o vorbesc”.
Autoarea Edna Mazya a subliniat faptul că a fost impresionată de receptarea piesei în rândul publicului român, „din postura de scriitor și regizor, trebuie să fii mereu interesat de reacția publicului și de feedback-ul acestora, pentru că scrii pentru ei. Am fost plăcut surprinsă de reacția publicului român la piesa mea.”
Edna Mazya este autoare dramatică, scriitoare, scenaristă și regizoare de teatru. A absolvit cu titlul de master studii de filosofie și teatru la Universitatea din Tel Aviv, unde a predat mai târziu cursuri de scriere creativă. La Teatrul Cameri din Tel Aviv a regizat piesele prietenei ei celei mai bune, Anat Gov: „Prietenele cele mai bune”, „Lisistrata 2000”, „Vai, Doamne”, „Bărbat casnic”, „O familie caldă”.Bogata ei activitate în domeniul teatrului a fost precedată de câteva scenarii de film scrise pentru regizorul israelian Amos Gutman. Cu piesa „Mischakim Bechatzer Ha-achorit” (Jocuri în curtea din spate, 1993), o docudramă inspirată de un caz de viol în grup care a cutremurat țara, din kibuțul Shomrat – 1993, urmată de „Sipur Mishpahti” (Poveste de familie, piesă în două acte, editura Or Am – 1997), și de „Hamordim” (Rebelii, piesă în doua acte, editura Or Am – 1999, inspirată de activitatea politică a părinților ei), Edna Mazia și-a cucerit faima de dramaturg bine ancorat în realitate și a obținut importante premii și distincții.
