BUDAPESTA. Un teatru plin de viziune – „Livada de vișini”, de Cehov, la Sala mare a Cinematografului Național Uránia și online

Ultima punere în scenă a reputatului regizor György Harag, din 1985, la Teatrul Național din Târgu Mureș, secția română, va fi difuzată publicului prezent în Sala mare a Cinematografului Național Uránia, dar și online miercuri, 2 iunie 2021, ora 19.00, în cadrul proiectului „Un teatru plin de viziune”, organizat de ICR Budapesta.

Spectacolul de teatru „Livada de vișini”, de Cehov, prezentată în primăvara anului 1985 de secția românească a Teatrului Național din Târgu Mureș, reprezintă ultima operă și totodată testamentul de adio al regizorului György Harag, figură legendară a teatrului transilvănean și maghiar. Scenografia este una cu adevărat specială, actorii strălucesc, iar valoarea operei în sine este cu atât mai mare cu cât aceasta este ultima reușită dramaturgică a lui Cehov ce abundă în semnificații. Înregistrare de arhivă, în limba română, cu subtitrare în limba maghiară. Adaptarea în limba maghiară: Darvay Nagy Adrienne.

Trama piesei de teatru este binecunoscută: livada de vișini, moștenire străveche a familiei nobiliare scăpătate este scoasă la licitație. Membrii letargici ai familiei burgheze, neadaptați la noua ordine capitalistă, așteaptă încremeniți săvârșirea destinului, în timp ce sunt luați de valul nemilos al lumii aflată în continuă schimbare. Moșia este cumpărată de fostul lor iobag, îmbogățitul Lopahin. Familia se destramă, singurul care nu pleacă fiind Firs, bătrânul majordom, cel căruia îi revine și ultima replică a spectacolului, același cu mesajul regizorului, bolnav terminal „Eu am să rămân aici!”

György Harag, regizorul spectacolul de teatru „Livada de vișini”, suferind de o boală incurabilă, a ales în mod conștient să își încheie cariera cu această piesă, cântecul său de lebădă. (Acest spectacol a beneficiat de o cu totul altă punere în scenă atunci când fusese montat de același regizor la Novi-Sad, în cadrul unui ciclu teatral dedicat lui Cehov.) Regizorul Cristian Ioan, asistentul lui Harag scria astfel în caietul de regie: Harag a imaginat grădina ca pe un teatru care este în același timp atât o instituție, cât și clădire.