Expoziţia de sculptură „Aequilibrium” a artiştilor Maxim Dumitraş şi Constantin Ţînteanu
Artistul Maxim Dumitraş va expune în spaţiul central al galeriei o serie de sculpturi din lemn din ciclul „Toiegelor de mai bine”, creând o instalaţie ce transcende materialitatea şi devine o punte între real şi simbolic. La capetele acestei compoziţii se află lucrarea „Sacoşă cu vise”, alcătuită din aproximativ 300 de lucrări pe hârtie, realizate în tehnică mixtă. Această lucrare nu este doar o fuziune de materiale, ci o incursiune în expresivitatea şi forţa mesajului artistic. Amplasată pe un soclu, devine un obiect interactiv, invitând publicul să se apropie, să o descopere, să o răsfoiască. Fiecare pagină, inserată într-un context vizual unic, deschide un univers de semnificaţii, transformând gestul simplu al răsfoirii într-o experienţă imersivă şi contemplativă. Prin acest demers, lucrarea depăşeşte graniţele expunerii statice, implicând privitorul într-un dialog direct cu opera, într-un proces de descifrare şi redescoperire continuă. „Sacoşă cu vise” devine astfel un spaţiu al memoriei şi al imaginaţiei, în care accesibilitatea şi interacţiunea sunt esenţiale, subliniind ideea că arta nu este doar privită, ci şi trăită.
Artistul Constantin Ţînteanu va expune pe simeză o galerie de sculpturi parietale, majoritatea făcând parte dintr-o serie remarcabilă de efigii care celebrează figura împăratului roman Traian. Fiecare lucrare reînvie, printr-o tehnică desăvârşită, portretul legendar al unei personalităţi fundamentale pentru istoria şi cultura română, oferind publicului o experienţă vizuală deosebită, ce pune în lumină atât măreţia împăratului, cât şi virtuozitatea artistului. Sculpturile sunt amplasate pe un suport de lemn, iar materialele care le încadrează sunt variate şi rafinate, incluzând tablă, plastic, textil, os, fotografie, hârtie etc. Combinarea acestor elemente diversificate conferă lucrărilor o dimensiune multisenzorială, îmbinând tradiţia sculpturală cu inovativitatea materialelor moderne. Această abordare estetică şi tehnologică transformă fiecare piesă într-o simfonie a contrastelor, aducând în prim plan nu doar tehnica desăvârşită a artistului, ci şi o profundă meditaţie asupra relaţiei dintre formă, material şi percepţia vizuală.
