Istoricul clădirii din Aleea Alexandru 38, sediul ICR

Clădirea în care funcţionează astăzi Institutul Cultural Român a fost proiectată de arhitectul Petre Antonescu, discipol al lui Ion Mincu şi autorul a numeroase construcţii de referinţă: Arcul de Triumf, Primăria Capitalei, Palatul Kretzulescu, fosta Bancă Marmorosch-Blank, Facultatea de Drept, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Accademia di Romania din Roma. Arhitectul datează planurile acestei clădiri între anii 1900-1916.

În 1926, Nicolae Malaxa primea din partea Primăriei Oraşului Bucureşti autorizaţia de a extinde clădirea de douăzeci de încăperi începută pe acest teren, cu un adaos format din pivniţă şi parter, după planuri realizate de arhitecta Maria Irineu. În 1937 industriaşul îşi mărea proprietatea cu o porţiune de teren cumpărată în vecinătate, pe care a continuat să extindă clădirea, adăugând o aripă nouă, cu garaj şi nouă camere pentru servitori, proiectate de arhitectul Richard Bordenache. Probabil Richard Bordenache a contribuit şi la aspectul interior al clădirii. Proprietatea a fost împrejmuită, în acelaşi an, cu zid cu pergolă, cu un atic decorativ.

Casa nu va fi însă folosită de Nicolae Malaxa ca locuinţă personală pentru multă vreme. Până în anul 1937, ea figura totuşi ca domiciliul marelui industriaş, deşi acesta îşi avea reşedinţa într-o altă proprietate a sa, pe strada Dionisie, cum confirmă, în 1936, Tudor Arghezi, într-o scrisoare adresată finanţatorului său.

În anul 1940 Nicolae Malaxa a trecut clădirea din Aleea Alexandru 38 ca aport în natură la capitalul social al Societăţii Anonime „Carom”.
Instaurarea regimului comunist din România a adus clădirea în proprietatea statului. În 1956 a trecut la Întreprinderea Administraţie Locuinţe (IAL) a fostului Raion Stalin. Printr-o decizie a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului „I.V. Stalin”, în anul 1958 se înfiinţează Casa de Cultură a Tineretului din Raionul I. V. Stalin, al cărei sediu devine clădirea din Aleea Alexandru nr. 38. În 1970, Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti a decis trecerea imobilului de la IAL Herăstrău la Gospodăria Uniunii Tineretului Comunist, devenind sediul Clubului “Ateneul Tineretului”.

Seismul din anul 1977 a produs avarii serioase clădirii din Aleea Alexandru 38. Reparaţii capitale s-au efectual abia în anul 1987, când turnul din zona de sud-vest a clădirii a fost consolidat, refăcându-se totodată şi zidăria de rezistenţă, precum şi instalaţiile de încălzire, electrice şi sanitare.

Actualul sediu al Institutului Cultural Român este o clădire în stil neoromânesc, cu turn de colţ şi acoperiş mare, de ţiglă smălţuită. Faţada are numeroase elementele sculptate (coloane, profile). Interiorul clădirii cuprinde spaţii generoase, tratate în spirit monumetal (scara principală, sala mare), în contrast izbitor cu spaţiile funcţiilor secundare, multe adăugate pe parcurs şi dimensionate cu multă economie.
La intrarea principală se află o uşă masivă, carelată, din bronz, pe care se mai pot vedea urme de gloanţe, rămase, după unele mărturii, din timpul Rebeliunii Legionare din 1941. O altă uşă masivă de bronz, cu două casetoane în altorelief, reprezentând o scenă de luptă şi una de triumf, înconjurate de o friză cu trofee militare şi o ghirlandă de frunze de stejar, separă holul principal, pavat cu marmură albă, de biroul în care Malaxa îi primea, probabil, pe cei mai distinşi oaspeti ai săi. Alături s-a prevăzut o mică bibliotecă, descrisă de Richard Bordenache a fi fost decorată, ca şi biroul, cu lambriu de mătase şi calcio vecchio.

La parterul clădirii arhitectul a proiectat, la dorinţa proprietarului, descris drept „amator de artă”, o sală mare, cu plafon de sticlă, prevăzută cu scenă, adecvată pentru expoziţii, concerte şi conferinţe. Iniţial pereţii scenei au fost îmbrăcaţi în mătase. Pe pereţii laterali au fost ataşate, probabil de către arhitectul Bordenache, câte şase coloane de alamă, cu rol decorativ. În anul 1987, cu ocazia efectuării lucrărilor de reparaţii capitale, luminatorul sălii mari a fost dublat cu un plafon din foi de alamă de dimensiuni diferite, dispuse în gratar, iar deasupra coloanelor s-au adăugat placaje cu imitaţie de marmoră. Pardoseala originală de marmoră, pastrată şi în prezent în stare foarte bună, conferă sălii un aspect sobru şi elegant.

Lucrările de restaurare din anul 1987 au pus mari probleme conservării şi refacerii “finisajelor de înaltă ţinută existente la parter, etaj şi mansardă”. Memoriul general întocmit înaintea începerii lucrărilor de reparaţii arată ca necesară “desfacerea unor elemente de finisaj foarte valoroase şi apoi refacerea acestora”. O mare parte dintre elementele de interior ale clădirii nu au supravieţuit sau au fost grav afectate de restaurarea din anul 1987.

În anul 1990 imobilul a fost dat în administrare Fundaţiei Culturale Române. În urma reorganizării Fundaţiei, din anul 2003, în clădirea din Aleea Alexandru 38 îşi desfăşoară activitatea Institutul Cultural Român. De atunci s-au executat o serie de reparaţii la acoperişul clădirii şi în interior. Sala mare a clădirii Institutului Cultural Român găzduieşte în prezent proiecţii de film, expoziţii de artă, conferinţe, prelegeri, lansări de carte şi alte evenimente culturale cu acces liber pentru public.