Romanitatea Orientală și Italia din Antichitate până în sec. al XX-lea
Conferință internațională
10 - 11 decembrie 2020
În data de 10 și 11 decembrie 2020, Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie a Universității din București, Facultatea de Istorie a Universității „Babeș Bolyai” din Culj Napoca, Dipartimento di Scienze Politiche dell’Università degli Studi Roma Tre, Università degli Studi di Sassari, l’Associazione Italiana di Studi di Storia dell'Europa Centrale e Orientale (AISSECO) și Centrul Româno-Italian de Studii Istorice al Universității București și al Universității Roma Tre (CeRISS), organizează a doua ediție a conferinței internaționale „Romanitatea Orientală și Italia din Antichitate până în secolul al XX-lea”.
Evenimentul este organizat cu patronajul Ambasadei României în Republica Italiană.
Față de prima ediție, ni se vor alătura profesori și din mediul istoriografic clujean (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca), iar Academia Română va sprijini organizarea acestei reuniuni științifice. Romanitatea orientală s-a format către sfârșitul Republicii romane și începutul Principatului, atunci când contactele deja existente între locuitorii peninsulei italice și populațiile din Balcani au căpătat forme juridice, îndeosebi prin transformarea teritoriilor balcanice în provincii romane. De-a lungul secolelor, această romanitate a menținut (cu intensități variabile) legăturile cu comunitățile italice, izvoarele literare, epigrafice, arheologice, iconografice ilustrând aceste conexiuni în multiple conotații istorice (politice, militare, economice, culturale, religioase etc.). Motivația organizării acestei conferințe și garanția succesului său într-o formulă anuală derivă, pe de o parte, din faptul că tema suportă o tratare practic inepuizabilă, multi- și interdisciplinară, iar pe de altă parte sunt date de diversitatea tipologică a izvoarelor, insuficient cercetate și, iarăși, susceptibile de noi interpretări sau abordări metodologice. Pot fi invocate pentru început izvoarele arheologice abundente, cu extensiile lor epigrafice sau numismatice, iconografice însoțind romanizarea directă a spațiului balcanic și carpato-dunărean în epoca Principatului și în Antichitatea târzie, iar mai apoi sofisticatele relații politice ale lumii medievale occidentale și în speță ale Italiei cu Țările Române. Este etapa de afirmare politică, istorică, artistică a identității comune, în jurul conceptului de latinitas. Pentru secolele XIX-XX, tot mai diversele forme de interacțiune sunt reflectate în multiple tipuri de surse, mergând de la arhive de toate genurile, precum cele diplomatice, politice și comerciale, până la presă și producție artistică. Un segment aparte îl poate constitui epoca post-Război Rece și apartenența României și a Italiei la NATO la UE. Și în acest ultim punct, construcția identitară europeană, colaborarea în interiorul proiectului european, provocările de securitate cu care se confruntă UE și Alianța Nord-Atlantică, fenomenele migrației sau terorismului, în care expertiza ambelor comunități academice este foarte solidă, își pot afla tratarea potrivită în formula conferinței propuse de către cele mai importante trei instituții de învățământ superior din România. Conferința este o excelentă ocazie pentru prezentarea consecventă și ritmică a stadiului cercetărilor specialiștilor români din domeniile amintite, pentru interacțiunea directă cu mediul academic italian, cu Școlile străine care funcționează la Roma.
Conferința își propune următoarele obiective:
1) Prezentarea unor izvoare noi importante pentru studierea relațiilor dintre romanitatea orientală și Italia;
2) Interpretarea unor izvoare istorice referitoare la această temă, în condițiile în care nu există (sau există foarte puține) comentarii la aceste surse;
3) Prezentarea pe epoci istorice a dinamicii relațiilor dintre romanitatea orientală și Italia în diferite contexte istorice și în diverse domenii;
4) Stabilirea unei dinamici a acestor relații și, în măsura posibilului, a cauzelor acestei dinamici.
5) Sublinierea raporturilor dintre Italia și spațiul românesc, punctând varietatea de interacțiuni între acestea în diferite epoci istorice.