Ziua Unirii Principatelor Române
Accademia di Romania in Roma sărbătorește Ziua Unirii Principatelor Române în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) prezentând publicului italian, prin intermediul paginii sale de Facebook, un film despre un important artefact aparținând colecției de pictură modernă românească a MNIR: portretul oficial al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, realizat de pictorul și fotograful Carol Popp de Szathmari în perioada 1863-1865 (ulei pe pânză,170x133 cm).
În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Danubiene, fiind astfel amintită ziua istorică din 1859 în care a avut loc dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a condus la naşterea statului român modern.
În anul 2023 se împlinesc 150 de ani de la dispariția lui Alexandru Ioan Cuza, artizanul României moderne. Alegerea acestuia, ca domnitor al Moldovei (5 ianuarie 1859) și Țării Românești (24 ianuarie 1859),a însemnat unirea lor într-un nou stat, cunoscut iniţial sub numele de „Principatele Unite”, care, din 1866, pe baza noii Constituţii, s-a numit România.
Cârmuirea sa, deși scurtă, de doar șapte a ani, a fost una deosebit de importantă pentru România modernă. Activitatea politică și diplomatică, pentru obținerea recunoașterii dublei alegeri și a unirii depline a celor două principate, și marile reforme (agrară, militară, școlară, juridică, electorală, fiscală) sunt reperele ale acestei domnii care a deschis drumul României spre modernitate.
Portretul a fost realizat de Carol Popp de Szathmari (1812-1887), cel mai probabil după fotografiile domnitorului, executate în atelierul lui Szathmari, un cunoscut pictor, fotograf de război, acuarelist, litograf și grafician român, considerat de istoricii de artă drept „părintele fotografiei în România”.
Alexandru Ion Cuza este redat în picioare, din semiprofil spre stânga, privind frontal; poartă uniforma de general de dorobanți călări. Mâna dreaptă este sprijinită pe o masă acoperită cu o ţesătură verde, pe care sunt două documente și două cărți, deasupra cărora se află chipiul cu egretă; mâna stângă este pe garda sabiei.
În spatele lui Cuza se află un tron (cu capete de lei, tapiţat cu roşu, având brodată monograma domnitorului, pe spătar) și o draperie din catifea de culoare vișinie. Alexandru Ioan Cuza poartă mai multe ordine străine, conferite cu diferite ocazii: Ordinele „Osmanie” și „Medgidie” (Imperiul Otoman), Ordinul „Sf. Mauriciu și Lazăr” (Regatul Sardiniei) și Ordinul „Mântuitorului” (Grecia). Tabloul are semnătura autorului, în partea stângă-jos, scrisă cu culoare roşie: „Szathmari”.
Opera nu este datată, însă poate fi încadrată destul de exact în timp: 1863 – 1865, dacă avem în vedere diferite elemente ale tabloului (ordinele domnitorului, documentele şi cărţile care vor să simbolizeze marile reforme adoptate în această perioadă sau data la care a fost făcută fotografia-„model”).
