În 2011 s-a împlinit un secol de la înfiinţarea primului mare club românesc de fotbal, Chinezul Timişoara, care în data de 6 mai 1911 avea să dispute primul său meci împotriva echipei Clubul Atletic Timişoara. Chinezul Timişoara, echipa muncitorilor de la căile ferate, a fost înfiinţată propriu-zis în 1910, sub numele maghiar de Kinizsi, emblema clubului având în centrul său o mână care duce o piatră de moară şi care face referire la una din legendele legate de acest personaj istoric, însă de-abia în 1911 a disputat în culorile alb-violet primul său meci oficial, cu public. După un secol de fotbal în România, Chinezul rămâne în istorie drept echipa care în 1921 cucereşte campionatul Ardealului şi care, între 1922 şi 1927 îşi adjudecă şase titluri consecutive, primele din campionatul naţional, record care va sta în picioare timp de 71 ani, fiind egalat doar de Steaua Bucureşti.
ICR Budapesta organizează în data de 20 septembrie 2011, de la ora 18.00, la sediul său, o masă rotundă care îşi propune să evoce momentele importante din istoria fotbalului românesc în prezenţa unor invitaţi de marcă. Scriitorul şi jurnalistul Radu Paraschivescu, autor printre altele al secţiunii româneşti din cadrul „Enciclopediei Larousse a fotbalului" şi a volumului "Jocurile Olimpice de la Atena la Atena: 1896-2004" va modera o discuţie incitantă la care au fost invitate nume de legendă ale fotbalului românesc şi universal: Helmut Duckadam, Emeric Dembroschi şi Emeric Ienei. În avanpremiera dezbaterii va fi prezentat publicului filmul-portret "Helmut Duckadam", realizat de Redacţia română a MTV Szeged.
Radu Paraschivescu (n. 14 august 1960, Bucureşti), prozator, traducător, jurnalist şi redactor de carte la Editura Humanitas este autorul şi coautorul a două lucrări de referinţă din literatura sportivă: Enciclopedia Larousse a fotbalului şi Jocurile Olimpice de la Atena la Atena: 1896-2004. A tradus peste şaizeci de cărţi din autori englezi, americani, canadieni şi francezi, colaborând la ProSport, Observator cultural, Cuvântul, Evenimentul Zilei şi Gazeta Sporturilor. A publicat două romane Efemeriada şi Balul fantomelor, un volum de povestiri despre Bucureşti – Bazar bizar şi unul de eseuri despre necinstea în sport Fanionul roşu - 2005, pentru care i se decernează „premiul naţional Ioan Chirilă" pentru cea mai bună carte de sport a anului. Mai publică proză scurtă: Mi-e rău la cap, mă doare mintea – 2007, Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti – 2006, Ghidul nesimţitului – 2006 şi Dintre sute de clişee – 2009.
Helmut Duckadam (n. 1 aprilie 1959, Semlac, judeţul Arad), a intrat în istorie drept „Eroul de la Sevilla", după ce în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, disputată alături de Steaua Bucureşti împotriva FC Barcelona apără toate cele patru lovituri de departajare, performanţă înscrisă în Cartea Recordurilor. Cariera sa a fost întreruptă însă brusc, din cauza unui anevrism care a impus o intervenţie chirurgicală la braţul drept, ceea ce l-a determinat să iasă definitiv din fotbalul de performanţă la vârsta de 27 de ani. În total a numărat 133 de apariţii în divizia A, 13 în Cupa României şi 9 în Cupa Campionilor Europeni. În 2008, Helmuth Duckadam a fost decorat de către Preşedintele României, Traian Băsescu, cu Ordinul „Meritul Sportiv" pentru rolul avut în câştigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua Bucureşti în 1986. Din 11 august 2010, Duckadam ocupă funcţia de preşedinte la FC Steaua Bucureşti.
Emeric Dembroschi (n. 6 octombrie 1945), fotbalist şi antrenor român, a jucat în echipa naţională de fotbal a României la Campionatul Mondial din Mexic, 1970. În cartea biografică a scriitorului şi jurnalistul sportiv Ilie Dobre, Emeric Dembrovschi este numit "Eroul de la Guadalajara" (Ed. Paralela 45, 2004). A jucat între 1962 – 1965 la Foresta Sighet, între 1965 – 1966 la Victoria Roman, între 1966 – 1967 la Dinamo Bacău în Divizia B iar între 1967 –1970 în Divizia A, între 1970 - 1974 la SC Bacău în Divizia A, iar între 1974 - 1981 la Politehnica Timişoara, tot în Divizia A. În prezent este în prezent purtător de cuvânt al echipei Poli Timişoara. A jucat circa 400 de meciuri în Liga 1 şi 27 pentru Echipa Naţională de fotbal a României. Este autorul unuia dintre cele două goluri ale României în partida istorică din 1970, de pe stadionul Jalisco, din Guadalajara, când România a pierdut meciul de la Cupa Mondială, contra Brazilie cu scorul de 2-3.
Emeric Ienei (n. 22 martie 1937, Agrişu Mic), jucător şi antrenor de fotbal din România, devenit celebru în 1986 când câştigă Cupa Campionilor Europeni cu echipa FC Steaua Bucureşti, în al cărui lot făcea parte şi portarul Helmuth Duckadam. În data de 25 martie 2008 este decorat de către Preşedintele României, Traian Băsescu, cu Ordinul „Meritul Sportiv" pentru rolul avut în câştigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua Bucureşti în 1986. În acelaşi an este numit antrenor second al Naţionalei de fotbal a României alături de Mircea Lucescu. Devine antrenor principal iar în 1990 califică echipa la Campionatul Mondial, prima prezenţă a Naţionalei României la acest campionat din ultimele două decenii. În perioada 1992 – 1993 este antrenorul echipei naţionale de fotbal a Ungariei, fiind înlocuit la conducerea acestei echipe de celebrul Ferenc Puskás. Emeric Ienei este considerat alături de Ştefan (Pişti) Kovács, Mircea Lucescu şi Anghel Iordănescu unul dintre cei mai performanţi antrenori ai Naţionalei României.
