„Trilogia transilvană” a contelui Miklós Bánffy, portretul regăsit al aristocrației maghiare de odinioară

 Trilogia transilvana a contelui Miklos Banffy, portretul regasit al aristocratiei maghiare de odinioara  Trilogia transilvana a contelui Miklos Banffy, portretul regasit al aristocratiei maghiare de odinioara  Trilogia transilvana a contelui Miklos Banffy, portretul regasit al aristocratiei maghiare de odinioara  Trilogia transilvana a contelui Miklos Banffy, portretul regasit al aristocratiei maghiare de odinioara

„Numărați” (1934), Cumpăniți” (1937), Răzlețiți ”(1940) sunt titlurile celor trei cărți editate și tipărite la Editura ICR, care au fost prezentate publicului la standul ICR, pe 1 iunie, la orele 15.00,  în cadrul Bookfest 2019, la Romexpo.

Într-o prezentare editorială de excepție, „Trilogia transilvană”, una dintre operele de referință ale secolului XX, a apărut în limba română la inițiativa Institutului Balassi/ Institutul Maghiar din București și cu sprijinul Ministerului Comerțului Exterior și al Afacerilor Externe al Ungariei, precum și al Asociației Erdélyi Gondolat.

Evenimentul s-a bucurat de prezența directorului Institului Balassi, Kósa András László, care a mulțumit Institutului Cultural Român pentru sprijinul editorial.

De asemenea, o echipă a emisiunii în limba maghiară a Televiziunii Române a filmat lansarea și a luat un interviu traducătorului cărții, Marius Tabacu, declarat cel mai bun traducător din limba maghiară și care a oferit la final o sesiune de autografe.

Tabacu a ținut să sublinieze: “eu am scris textul lui Bánffy în limba română, nu l-am tradus”.

„Traducerea domnului Tabacu este superbă”, a afirmat Marta Petreu, prezentă la eveniment. Entuziasmată, mai spune: „Am fost extraordinar de fericită când m-a contactat ICR-ul și mi-a cerut să fac o prefața la carte (…) Această carte este foarte, foarte frumoasă”.

Cunoscuta autoare a continuat “Forța narativă și forța constructivă ale autorului sunt absolut excepționale, m-am topit de admirație citind cartea (…), care este foarte bine construită, pe care o putem pune în analogie cu marile epoci de amurg când o clasă se prăbușește,(...) o istorie se cufundă în neant, dar se cufundă cu bunele și cu relele ei, inclusiv cu artisticitatea care a zvâcnit în ultimele clipe”. Marta Petreu a conchis în fața publicului: “Este bine că «Trilogia transilvană» este tradusă în limba română și că noi putem afla cum arăta Transilvania noastră văzută nu numai dinspre țăranul român, nu numai dinspre orășanul care poate fi de orice nație, de mica burghezie orășenească, ci văzută și la nivelul splendorii nobiliare pe care astăzi n-o mai găsim nicăieri. Mă bucur pentru Miklós Bánffy, simt că este un act de dreptate istorică ce i se face”.

Andrei Novac, scriitor, director al Centrului Cărții din cadrul Institutului Cultural Român a moderat evenimentul și a afirmat că acest act de dreptate este făcut de editura ICR: „Misiunea noastră de a duce mai departe valorile și de a promova valorile actuale ale literaturii și ale artei contemporane este indeplinită”. „Această carte este foarte valoroasă din punct de vedere literar”, a mai afirmat Novac.

Numeroase persoane, admiratori ai spiritului maghiar și transilvănean, au avut ocazia să afle mai multe despre familia, ambițiile diplomatice, cariera de politician a cunoscutului conte de Losoncz , (30 decembrie 1873, Cluj – 5 iunie 1950, Budapesta), scriitor, om politic și grafician maghiar, descendentul unei vechi familii de aristocrați din Ardeal.

Autorul studiului introductiv este Lucian Nastasă-Kovács, care a avut ocazia la rândul său să vorbească despre Bánffy și care a afirmat că romanul „Trilogia transilvană” este de fapt o carte autobiografică: “a trebuit să refac o epocă, o epocă extrem de tulbure,(...)Bánffy nu era un politruc, lui Bánffy nu i-a plăcut politica, el a intrat in politică pentru că tradiția familiei l-a împins”.

Am avut ocazia să descoperim un conte boem, împătimit al casinoului, amator de baluri, partide de cărți și de vânătoare, dar și un artist cu un simț al ironiei extraordinar care a realizat caricaturile politicienilor din înalta societate maghiară, ”un mare om de artă, nu numai pentru că a iubit arta, ci pentru că a cunoscut-o, a cunoscut și a simțit artă”, așa cum a mai ținut să completeze la finalul prezentării traducătorul.

Inițial publicată în limba maghiară (între 1934 și 1940), romanul a apărut, în ultimele două decenii, în engleză, franceză, spaniolă, germană, italiană și olandeză, bucurându-se de o receptare entuziastă.