- 12 February 2016
- Etichete Icr praga Scaunele Cantareata cheala Teatrul kaspar
Institutul Cultural Român de la Praga
comunică susţinerea reprezentațiilor Scaunele și Cântăreața
cheală pe scena teatrului Kašpar - DIVADLO V CELETNÉ, Celetná
17, 110 00 Praga 1, în luna aprilie, după cum urmează:
Scaunele/ ŽIDLE
Marți 12.4. 2016, orele 19:30, teatrul Kašpar
Marți 26.4. 2016, orele 19:30, teatrul Kašpar
Regie: Alexandr Minajev / Traducere: Vladimír Mikeš / Scenografie: Vladimíra Fomínová, Alexandr Minajev / Costume: Vladimíra Fomínová / Muzică: Zdeněk Dočekal / Fotografie: Anna Špalková
Durata reprezentației este de 1 oră și 20 de minute, fără pauză.
Cântăreața cheală/ PLEŠATÁ ZPĚVAČKA
Vineri 15.4.2016, orele 18:00, teatrul Kašpar
Regie: Jakub Špalek / Traducere: Jiří Konůpek / Dramaturg: Lenka Bočková / Muzică: Daniel Fikejz / Scenografie: Karel Špindler / Costume: Jan C. Löbl / Grafică: Studio Najbrt / Fotografie: Michal Hladík
Durata reprezentației este de 1 oră și 10 de minute, fără pauză.
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut şi sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (1970, fotoliul nr. 6).
Autorul celebrelor Note și contra-note / Notes et contre-notes, Eugène Ionesco s-a bucurat încă din timpul vieții de recunoaștere, fiind publicat în prestigioasa bibliotecă a Pleiadei (creată în 1931 de Jacques Schiffrin, prin care se dorea să fie aduse publicului cititor ediții de referință sau opera completă a autorilor clasici în format de buzunar).
Cântăreața cheală / La Cantatrice chauve nu a avut succes atunci când a fost scrisă, însă această parodie va marca pentru totdeauna teatrul contemporan - făcând din Ionesco unul din părinții/fondatorii «teatrului absurdului» - prin dramaturgia în care nonsensul și grotescul îmbracă forme satirice și metafizice, elemente prezente în majoritatea pieselor autorului român, din care menționăm şi Lecția / La Leçon (1950), Scaunele / Les Chaises (1952), Amedeu sau Cum să te debarasezi / Amédée ou comment s'en débarrasser (1953), Improvizație la Alma / L'Impromptu de l'Alma (1956), Rinocerii / Rhinocéros (1959). Când aceasta din urmă a fost prezentată la Teatrul Odeon din Franţa, i-a adus autorului adevărata recunoaștere. A mai scris apoi și Regele moare / Le Roi se meurt (1962), Setea și foamea / La Soif et la Faim (1964), Macbeth (1972).
