Institutul Cultural Român a organizat joi, 7 august 2008, ora 11.00, o conferinţă de presă pe tema expoziţiei Freedom for Lazy People, care poate fi vizitată până în data de 15 august la New York. Conferinţa de presă a fost găzduită de librăria Cărtureşti. Au luat cuvântul Horia-Roman Patapievici (Preşedintele Institutului Cultural Român), Corina Şuteu (directoarea ICRNY), Dan Perjovschi (artist plastic), Dan Popescu (galeria H'art, Bucureşti), Cezar Paul-Bădescu (jurnalist cultural), Andra Matzal (antropolog).
Expoziţia românească s-a bucurat de atenţia publicului american şi este supusă zilele acestea unei intese analize pe canalele media din România. Invitaţii au răspuns întrebărilor presei şi au pus în discuţie cauzele controversei, misiunea actuală a ICR, structura şi arheologia diasporei româneşti din SUA, ca şi performanţele Institutului Cultural Român din New York.
// EMISIUNEA "DESCHIDE LUMEA", REALITATEA TV //
INVITAT HORIA-ROMAN PATAPIEVICI
(de la minutul 28 până la minutul 49)
// EDIŢIE SPECIALĂ, ANTENA 3
IMAGINI ŞI DECLARAŢII DE LA CONFERINŢA DE PRESĂ
ARTICOLE APĂRUTE VINERI, 8 AUGUST 2008
Observator cultural Triumful corifeilor lui Ceauşescu
Carmen MUŞAT
În România, este la mare preţ linşajul mediatic. Graba cu care ţintuim la stîlpul infamiei persoane care nu ne sînt pe plac, febrilitatea cu care punem pe tapet vinovăţii mai mult sau mai puţin imaginare, frenezia distrugerii adversarilor, refuzul dialogului, ignorarea cu nonşalanţă a unui principiu fundamental în orice stat de drept, audiatur et altera pars, compromit orice tentativă de a construi, instituţional şi uman, ceva durabil aici.
Ne face o deosebită plăcere, se pare, să-i umilim şi să-i expunem oprobriului public pe cei care, din diverse motive, nu ne sînt pe plac, ştergînd cu buretele orice merite ale acestora. Cine a greşit – dacă şi în ce condiţii a făcut-o nu mai contează, argumentele sînt mereu sacrificate pe altarul sfintei mînii naţionale – este redus la tăcere, desfiinţat, aneantizat.
În ultimii ani, am avut mereu parte de discursuri inflamate, ai căror autori se erijau în campioni ai dreptăţii, unici deţinători ai adevărului, îndreptăţiţi (de cine? de ce?) să despartă binele de rău şi grîul de neghină. Retorica intoleranţei a fost practicată cu succes de autori onorabili şi, în egală măsură, de impostori, ceea ce a dus la discreditarea spiritului critic, asimilat, în mod iresponsabil, atacului la persoană. Sigur că da, e mult mai greu să sesizezi nuanţele unei situaţii complexe. Unii nu vor să le vadă, alţii sînt incapabili să gîndească altfel decît în alb şi negru, iar alţii manipulează informaţiile doar în funcţie de interese (politice, dar nu numai) de moment. Cu toţii însă jură pe moralitate, prezentîndu-se pe ei înşişi drept campioni ai Adevărului, Binelui şi Purităţii morale.
De mai bine de două săptămîni, H.-R. Patapievici este ţinta unor atacuri de o virulenţă năucitoare, care au ca unic scop debarcarea sa de la cîrma Institutului Cultural Român. Oricîte obiecţii aş avea faţă de cărţile sau opţiunile sale politice şi/sau culturale, oricît de diferit am vedea lucrurile, nu mi se pare normal (şi cu atît mai puţin moral) să asist, indiferentă, la încercarea unora de a-i contesta cu diabolică energie orice merit, orice calitate (umană şi intelectuală) cu scopul evident de a-l elimina, prin orice mijloace, de la conducerea ICR. Campania de denigrare, a cărei ţintă este acum H.-R. Patapievici, orchestrată de persoane care şi-au făcut din scandal un scop „profesional", este cu atît mai perversă cu cît acuzele formulate în presa română distorsionează, în mod grav, faptele. Iar miza acestei campanii nu este, în nici un caz, limpezirea apelor, într-o societate profund traumatizată de incapacitatea sa de a-şi privi şi asuma trecutul, ci reglarea cu tentă politică a unor conturi, în an electoral. E suficient să ne uităm la cei care, în ţară, s-au erijat în acuzatori principali ai echipei care conduce ICR ca să înţelegem că nu problema morală contează, ci altceva, cu mult mai terestru şi mult mai, să-i spunem, specific naţional. Căci despre ce fel de morală poate fi vorba, cînd cel care acuză se numeşte, de pildă, Adrian Păunescu? Pe cine reprezintă Adrian Păunescu şi în numele căror valori vorbeşte cineva care a făcut din compromis şi din slugărnicie un mod de a fi?
Prima condiţie a unei dezbateri civilizate este respectul faţă de Celălalt, capacitatea de a asculta argumentele pe care acesta le invocă şi, nu în ultimul rînd, buna-credinţă. Or, modul în care sînt prezentate lucrurile în ziarele de la noi şi în aşa-zisele dezbateri TV pune sub semnul întrebării finalitatea acestui demers, pe cît de zgomotos, pe atît de dubios. După cum la fel de dubios mi se pare a inventa un scandal legat de expoziţia de la ICR New York, pornind de la opiniile despre artă ale unui ilustru necunoscut – care are opinii ferme, dar nu şi competenţa necesară în materie de artă –, şi a lega acest subiect de prezenţa lui Sorin Antohi şi a lui Andrei Corbea la Şcoala de vară de la Berlin, incriminată, la Bucureşti, de personaje legate prin numeroase fire fie de regimul comunist, fie de serviciile secrete din România. Să recunoaştem că ceea ce se întîmplă azi la Bucureşti este o farsă. Foşti corifei ai regimului Ceauşescu, care n-au dispărut nici o clipă din prim-planul vieţii politice autohtone, îi cer acum socoteală lui Patapievici, luîndu-şi ca aliaţi de circumstanţă scriitori de talia Hertei Müller sau a lui Richard Wagner. Dacă reacţia scriitorilor germani ar fi putut declanşa o dezbatere reală, la care să aibă dreptul de a-şi spune punctul de vedere şi Sorin Antohi, şi Andrei Corbea, linşajul din presa noastră cea de toate zilele nu face decît să amplifice confuzia, dînd naştere unor situaţii în care tot felul de lupi moralişti îşi savurează, satisfăcuţi, victoria tîrzie.
România liberă "Freedom for Lazy People" nu poate fi acuzata de antisemitism sau obscenitate
Stefan Iancu
In cadrul conferintei de presa organizate ieri la Libraria Carturesti de Institutul Cultural Roman (ICR), Horia Roman Patapievici, directorul acestei institutii, a sustinut ca expozitia "Freedom for Lazy People", organizata de ICR New York, nu a incalcat nici legea americana, nici nu poate fi acuzata de antisemitism sau obscenitate.
Patapievici a afirmat ca la ora actuala creatia artistica cunoaste o diversitate de forme de expresie si ca ICR isi propune sa puna in contact creatia actuala cu mediul cultural international intr-o maniera neutra valoric, in sensul ca nu privilegiaza anumite formule estetice. Potrivit lui Patapievici, poneiul cu o zvastica desenata pe partea dorsala nu poate fi considerat o expresie a unei atitudini pronaziste: "Credeti ca Al treilea Reich v-ar fi trimis la zdup sau v-ar fi laudat in academia nazista? Va asigur ca nu v-ar fi laudat nimeni".
Corina Suteu, directorea filialei newyorkeze a ICR, a argumentat in favoarea oportunitatii prezentarii culturii romane in strainatate printr-o expozitie de arta contemporana neconventionala. Ea a amintit reactiile pozitive la adresa expozitiei aparute in publicatii americane prestigioase, precum si propunerile de colaborari primite ulterior de artisti. Scandalul, provocat de o publicatie editata de romani din diaspora si preluat de presa romaneasca, a dus la initiativa Comisiei de cultura a Senatului de a analiza activitatea ICR NY si modul in care acesta foloseste fondurile publice pentru a promova cultura romana in afara granitelor. "A fost in mod evident o incercare de deturnare politica si ideologica a unui act artistic", a spus ieri Corina Suteu.
Alaturi de reprezenantii ICR, la conferinta de presa au vorbit mai multi artisti si intelectuali activi pe scena culturala din Romania, aparand activitatea ICR si libertatea de expresie a artistilor. Artistul Dan Perjovski a sustinut ca oricine este liber sa ii displaca o expozitie, insa acest lucru nu trebuie transformat intr-un atac la adresa libertatii de exprimare a artistilor. Criticul de film Alex Leo serban a sustinut ca scandalul provocat de expozitia "Freedom for Lazy People" este un bun prilej pentru a relansa intrebari precum ce tip de arta dorim sa exportam. Din punct de vedere pragmatic, a spus Alex Leo serban, o expozitie de street art este dovada unui "oportunism benefic", pentru ca se bucura de interes la fata locului, spre deosebire de arta consacrata sau de artisti contemporani cu priza la publicul larg, precum Sabin Balasa.
Criticul de arta Pavel susara a spus ca exista anumite asteptari ca institutiile statului sa sustina numai arta consacrata, dar a apreciat activitatea ICR si a directorului H.R. Patapievici, care, desi nu este amatorul genului de arta exemplificat de expozitia newyorkeza, contrazice aceste asteptari si nu sprijina doar un anumit tip de arta. H.R. Papapievici si Corina suteu au sustinut, de asemenea, ca in prezent muzeele si institutiile publice includ creatii de arta contemporana care au adesea un caracter neconventional sau provocator si ca ICR starneste reactii critice pentru ca nu promoveaza imaginea tarii doar prin expozitii cu bisericile din Moldova sau evenimente folclorice.
"Senatul ar trebui sa ii multumeasca Corinei suteu pentru serviciile pe care le face culurii romane", a concluzionat H.R. Patapievici. La conferinta de presa au mai participat, printre altii, regizorul Cristian Mungiu, scriitorul Cezar Paul Badescu, directorul Muzeului National de Arta Contemporana, Mihai Oroveanu, artistul Vlad Nanca si altii, raliati, in numele libertatii artistice de expresie, in spatele ICR si al lui H.R. Patapievici.
Adevărul Cultura, în lupta politică
Cezar Paul Badescu
Oare Salvador Dali, ale cărui picturi abundă de aluzii şi chiar reprezentări sexuale, e reprezentativ pentru cultura spaniolă?
Acum câţiva ani buni l-am întrebat pe un ataşat cultural român de la Berlin ce acţiuni de promovare a culturii române au avut şi omul mi-a răspuns cu mândrie: "Am organizat nişte seri folclorice extraordinare! Am dat şi sărmăluţe. A fost o nebunie!" La întrebarea mea ce public a venit, ataşatul m-a lămurit fără să clipească: "Păi publicul nostru obişnuit – românii stabiliţi în Germania".
Iată că ICR, cu precădere cel de la New York (condus de Corina Şuteu, un manager cultural de excepţie, recunoscut pe plan internaţional), şi-a propus să pună punct tradiţiei de promovare a culturii române peste graniţe pe modelul "Eterna şi fascinanta Românie", mititei şi sărmăluţe, după care să lăcrimeze conaţionalii noştri plecaţi de mult din ţară.
Dacă e să ne promovăm cultura noastră în afară, atunci trebuie să propunem străinilor o cultură vie, actuală, similară cu ceea ce se face la ei şi, prin urmare, care să le spună ceva şi lor.
În Occident, street art-ul nu mai este de mult ceva care să ţină numai de suburbii, iar fenomenul graffiti a ajuns să fie expus în muzee şi să fie obiect de studiu în marile universităţi de artă. Numai că, dacă o instituţie românească organizează o expoziţie de street art, "rromânii verzi" iau dintr-o dată foc şi încep să strige că ni se face ţara de râs.
"Ce? Mizeriile ăstea sunt artă?" – se întreabă ei, care au rămas, de bună seamă, la "Carul cu boi" al lui Grigorescu, dacă nu chiar la "Ţiganca cu sân dezgolit" pe care-o au pe perete în dormitor. Străinii, în schimb, consideră aşa ceva artă şi au apreciat expoziţia "Freedom for Lazy People" – ba chiar cei trei artişti au fost invitaţi să picteze decorurile unui spectacol de pe Broadway.
Bineînţeles că acuzaţia că "asta nu e artă" nu e cine ştie ce, aşa că se inventează o alta: expoziţia este pornografică şi face propagandă nazistă. Unul dintre "rromânii verzi" face o reclamaţie la poliţie, dar – ghinion! – poliţiştii de la NYPD vin şi constată că nu e nicio problemă. Nu a mers treaba cu poliţia americană?
Montăm scandalul în ţară că acolo, de la depărtare, putem zice orice vrem noi, putem manipula fără să existe riscul să fim verificaţi dacă spunem sau nu adevărul. Aşa că o păpuşă de cârpe care are ceva ce aduce a sex poate fi transformată în cea mai hard core pornografie, iar o zvastică desenată ironic pe fundul unui ponei roz să devină o dovadă incontestabilă de propagandă nazistă.
De fapt, nu mai contează cum e expoziţia respectivă. Ea a fost doar un pretext, un (nou) punct de plecare pentru a dezgropa securea războiului. Iar facţiunile legionare de peste Ocean, pe de o parte, şi securiştii de acolo şi cei de pe malurile Dâmboviţei, pe de altă parte, de-abia aşteaptă să li se ofere materie primă pentru a-şi duce mai departe războiul. Căci nu problema artei îi mână pe ei în luptă, ci faptul că îl pot trage de urechi pe Patapievici, care e un susţinător al lui Băsescu.
Şi încă ceva, à propos de ideea că expoziţia de la New York nu reprezintă arta românească (idee exprimată de ministrul Adrian Iorgulescu). Oare Salvador Dali, ale cărui picturi abundă de aluzii şi chiar reprezentări sexuale, e reprezentativ pentru cultura spaniolă?
Evenimentul zilei Patapievici contraatacă
Doinel Tronaru
Reprezentanţii Institutului Cultural Român (ICR) au susţinut ieri o conferinţă de presă, în care au ripostat la campania furibundă dusă de câteva publicaţii împotriva expoziţiei „Freedom for Lazy People".
Horia-Roman Patapievici, preşedintele ICR, a prezentat o parte din lucrările incriminate, punându-le alături extrasele prin care erau descrise în publicaţia „New York Magazin", folosite în campania împotriva conducerii ICR.
Ridicolul asocierii vorbea de la sine. Horia-Roman Patapievici a precizat că, în Statele Unite ale Americii - „slavă Domnului, încă un stat liberal" -, nu este interzisă folosirea niciunui simbol; conform legislaţiei americane, utilizarea svasticii este interzisă doar în cazul când este desenată pe o sinagogă sau pe o casă în care locuiesc persoane de origine evreiască, ceea ce, în mod evident, nu este cazul. Preşedintele ICR a prezentat şi conceptul actual al instituţiei, care „încearcă să pună în legătură arta vie, actuală, în diversitatea ei, cu publicul din străinătate; misiunea unui institut cultural nu mai este cea de a exporta arta oficializată sau doar pe cea patrimonială".
Prin expoziţia de la New York, vernisată pe 18 iunie, acest scop a fost atins, a afirmat Corina Şuteu, directorul ICR New York: cei trei street artişti români - IRLO, Omar şi Nuclear Fairy - au avut reacţii foarte favorabile (inclusiv în prestigioasa revistă „New York Magazine") şi au fost invitaţi să picteze sala teatrului 37 Arts, din New York.
Cotidianul Nu trageţi în ponei!
Adriana Gheorghe, Alexandra Olivotto
Patapievici, Mungiu, Perjovschi şi Oroveanu, alături de alţi intelectuali, au pledat cauza neamestecării cenzurii politice în subiectele artei.
Expoziţia „Freedom for Lazy People" pe care Institutul Cultural Român (ICR) a organizat-o la Galeria Română de la New York şi acuzaţiile de antisemitism, respectiv de pornografie şi rasism pe care lucrările celor trei street artişti le-au stârnit, folosite de o parte a presei drept argumente împotriva conducerii ICR, au avut parte de aproape două ore de discuţii în cadrul conferinţei de presă derulate de ICR joi la Cărtureşti. Horia-Roman Patapievici, directorul ICR, Corina Şuteu, directoarea ICR New York, artistul Dan Perjovschi, Dan Popescu, directorul Galeriei H'art, care, în urmă cu câţiva ani, s-a confruntat cu acuzaţii de lezare a imaginii naţionale printr-una dintre expoziţiile pe care le-a găzduit, jurnalistul cultural Cezar-Paul Bădescu şi Andra Matzal, antropolog şi ziaristă, au fost invitaţii conferinţei organizate de ICR.
Printre cei veniţi la conferinţă s-au numărat directorul MNAC, Mihai Oroveanu, Alex. Leo Şerban, critic de film, Pavel Şuşară, critic de artă, Carmen Muşat, critic literar, şi Dorana Coşovanu, critic şi istoric al artei, care şi-a amintit de dosarul cu care s-a ales în perioada comunistă, când autorităţile au considerat prezenţa lucrărilor lui Ţuculescu în Muzeul Naţional de Artă necorespunzătoare. Principala miză care i-a adus la Cărtureşti atât pe invitaţi, cât şi pe mulţi alţi oameni de cultură a fost discutarea acuzaţiilor aduse mai întâi în revista „New York Magazin", preluate de unele canale de presă din România şi soldate cu o anchetă a Senatului pe marginea activităţii ICR, acuze pe care directorul acestei instituţii le-a declarat „riguros false" şi „lipsite de orice bază".
Începând şirul de argumente printr-o explicare a activităţii ICR, Patapievici a subliniat că institutul pe care îl conduce s-a desprins de vechea tradiţie, prin care promovarea culturii române se rezuma la „exportul de patrimoniu cultural" şi căreia i se oferă alternativa expunerii unor noi forme de artă. „Printr-o deplină neutralitate valorică, ceea ce înseamnă că nu îmbrăţişează anumite culturi estetice în defavoarea altora, ICR pune în legătură fără să oficializeze într-un fel aceste forme artistice. Asta facem noi şi a stârnit indignarea celor care nu văd decât patrimoniul cultural românesc", a declarat Patapievici. În opinia sa, întregul scandal de presă construit în jurul acestei expoziţii este, în fond, „o mistificare de proporţii" instrumentalizată politic. În ceea ce priveşte svastica de pe coapsa poneiului, care a declanşat avalanşa de acuze, directorul ICR a arătat că folosirea acestui simbol în SUA nu este interzisă în mod absolut, aşa cum s-a afirmat de-a lungul acestui scandal, ci doar în cazurile în care apare pe o sinagogă sau pe peretele casei unde locuiesc evrei. Problema principală ridicată de Patapievici este politizarea acestei expoziţii „Scandalul a devenit politic pentru că este implicat şi Parlamentul, dar, într-un sens filozofic, el a devenit politic din momentul în care o judecată de gust (...) a fost transformată într-o judecată de stigmatizare politică şi ideologică", este de părere directorul ICR.
Corina Şuteu, directoarea ICRNY, care a organizat expoziţia, a precizat de la bun început că instituţia pe care o conduce şi-a propus să treacă de la promovarea unei „arte colective" la propunerea unei „arte conective". Tocmai de aceea a ales să aducă la New York şi o mostră din street art-ul românesc. „Am dat o linie de conduită acestei galerii, pentru că am considerat că trebuie modernizată imaginea a ceea ce sunt artele în România. M-am gândit că poate exista o interconectivitate cu zonele underground din New York", a detaliat Corina Şuteu. Directoarea ICRNY îşi susţine alegerea şi prin invitaţia pe care cei trei artişti au primit-o din partea lui Bill T. Jones, unul dintre regizorii de teatru bine cunoscuţi ai New Yorkului, laureat al Tony Award, de a picta pereţii sălii în care, cu două zile în urmă, a avut loc premiera pentru public a piesei „Fela!", spectacol proaspăt comentat de „New York Times".
Dan Perjovschi a remarcat în primul rând, cu ironie, „interesul dlui Văcăroiu pentru arta contemporană", susţinând că „ICR e una dintre puţinele instituţii din ţara asta care funcţionează bine şi, din câte am văzut, funcţionează din ce în ce mai bine." Eu sunt un artist care foloseşte un limbaj aproximativ asemănător cu limbajul celor trei artişti tineri, dar eu vin dintr-un mediu diferit. Eu am făcut o dată o expoziţie la muzeul de artă din Köln, şi pentru că desenez la fel ca ei, dar alb-negru, am avut două tipuri de reacţii de la românii care trăiesc în diasporă: supraveghetoarea sălii gigantice în care expuneam eu era din România, fugise prin 1988. Şi ea era extrem de fericită că la muzeul unde lucra ea expunea în sfârşit un român - n-o interesa ce fac, prezenţa mea în acel muzeu îi schimbase ei statutul. La un moment dat apare o doamnă în vârstă, tot din România, care începe să ţipe direct la mine, spunând: «Ce-s prostiile astea? Asta nu-i artă românească, arta românească e colorată»", a povestit Perjovschi.
Postul Antena 3 a preluat subiectul poneiului roz în emisiunea „În gura presei" din 6 august, prezentatorul ţinând-o din injurie în injurie şi afirmând că nu a fost inflamat de „poneiul cretinel", ci „întreaga expoziţie a fost o mizerie, pe care am plătit-o noi toţi şi care ne reprezintă". Cât despre artista Nuclear Fairy, i s-a garantat că doar acest statut îi permite să deseneze svastici şi a fost numită „ironic" „clarvăzătoare" şi „artizdă". S-a mai afirmat că motivele din spatele articolului „Intelectualii ţin cu poneiul roz" din Cotidianul ar consta în concentraţia intelectualilor nu neapărat pro-Băsescu la Antena 3. În aceeaşi emisiune, Cărtărescu a putut să afle că scrie foarte prost articolele din presă şi că e „omul cu chiuveta care se pupă cu suzeta". Pe aceeaşi cale, Gabriel Liiceanu a fost informat că nu ar trebui să stea mereu cu mâna la gură, de teama a ceea ce s-ar putea înţelege din acest gest („că e demiurgic"), şi că „s-a născut încruntat". Scriitorul şi Senior Editorul Cotidianul Ioan T. Morar a fost înştiinţat că nu îl citeşte nimeni, că poate fi confundat cu Adrian Sârbu şi că „băi ochelaristule, şi eu fac scandal, bagă-mă şi pe mine în seamă!". Tot la Antena 3, la emisiunea pe care a dedicat-o transmiterii în direct a conferinţei de presă de la Cărtureşti, acelaşi prezentator a confundat-o pe autoarea poneiului, Nuclear Fairy cu jurnalista Andra Matzal. Apoi s-a oferit să curatorieze o expoziţie de undiţe şi mincioage la ICRNY, mirându-se totodată că astfel nu obţine girul lui Horia-Roman Patapievici şi pe al lui Gabriel Liiceanu.
Cotidianul Mungiu susţine ICR
În urma conferinţei de presă, regizorul Cristian Mungiu a povestit pentru Cotidianul cum priveşte toată această întâmplare.
„De când filmul românesc a devenit una dintre mărfurile culturale cu succes la export, am tot avut ocazia să fiu prezent la fel de fel de manifestări prin străinătate generate de proiecţiile cu filmele mele. Odată ce Institutul Cultural Român a început să preia organizarea acestor evenimente de pe umerii ambasadelor sau ai consulatelor, a început să se risipească şi acel sentiment îngrozitor de jenă că asişti la un evenimet propagandistic organizat cu cea mai teribilă stângăcie de un corp tehnico-diplomatic rămas de pe vremea dinainte", este de părere cineastul. Regizorul filmului „4, 3, 2" afirmă că „nici n-are rost să comentăm în sine expoziţia organizată de Corina Şuteu la New York, căci ea nu constituie decât un pretext.
Am avut ocazia în perioada promovării filmului meu în Statele Unite, în cursul anului trecut, să constat de câtă simpatie şi apreciere se bucura Corina Şuteu acolo pentru că a reuşit să scuture de pe umerii ICR povara clişeului că instituţiile culturale ale statului sunt fie organe de propagandă ale turismului rural, fie propovăduitoare osificate ale culturii instituţionalizate.
Cel mai îngrijorător mi se pare felul în care presa care nu e complet aservită politic înţelege să relateze evenimentul, propagând mistificări şi calomnii fără nici un fel de scrupule, de dragul scandalului".
Ziua Poneiul cu svastica in dezbatere publica
Monica Andronescu
H.-R. Patapievici si Corina Suteu apara expozitia controversata de la ICR New York
Expozitia de street art "Freedom for Lazy People" organizata la ICR New York si care a starnit un adevarat scandal in Romania a fost analizata ieri in cadrul unei conferinte de presa organizate la Bucuresti. Prezenti la dezbatere, Horia Roman Patapievici, presedintele ICR, Corina Suteu, directorul ICR New York si artistul vizual Dan Perjovschi au discutat despre controversata expozitie care va ramane deschisa pana pe 15 august pentru publicul din New York. Potrivit Corinei Suteu, organizarea expozitiei a costat circa 8000 de euro, iar manifestarea a inclus mai multe evenimente, printre care trei vernisaje si o intalnire a publicului din SUA cu Ada Milea si Alexandru Balanescu.
Acuzatiile aduse expozitiei "sunt riguros false si nu au absolut nici o baza", a declarat Horia-Roman Patapievici in cadrul conferintei de presa organizate ieri de ICR pentru a aduce lamuriri legate de expozitia acuzata de atitudine antisemita, "Freedom for Lazy People". Cu acest prilej presedintele ICR a incercat sa explice deosebirea dintre ceea ce se exporta "inainte" in materie de cultura si ceea ce se intampla acum. "Ce se ex¬porta era o cultura de patrimoniu. Institutiile se limitau la a exporta cultura de patrimoniu si o faceau intr-un mod propagandistic. Ceea ce face ICR este sa puna in contact aceasta cultura romana, asa cum se face ea de absolut toti, cu mediile culturale occidentale. Printr-o deplina neutralitate valorica, ceea ce inseamna ca nu imbratiseaza anumite culturi estetice in defavoarea altora. Asta facem noi si a starnit indignarea celor care nu vad decat patrimoniul cultural romanesc.", a declarat Patapievici.
El a precizat, de asemenea, ca, in cazul expozitiei "Freedom for Lazy People", "ne aflam in zona patologicului" si ca s-a creat o "mistificare de proportii". "Nu poti sa spui ca expozitia asta e nasoala pentru ca nu-mi place mie, poti sa spui ca e nasoala pentru ca e antisemita, nazista", a remarcat Patapievici, facand referire la un obiectul cel mai controversat din expozitie "poneiul roz", care are desenata o svastica. Potrivit presedintelui ICR, imaginea poneiului este una "ironica", in SUA afisarea svasticii nefiind interzisa, asa cum s-a afirmat in mai multe randuri, cu exceptia cazurilor in care apare pe o sinagoga sau pe o casa in care traieste o familie de evrei. El considera, de asemenea, ca scandalul a devenit unul politic, intrucat a fost implicat Parlamentul.
"A fost o incercare de deturnare politica si ideologica a unui act artistic, despre a carui valoare putem intotdeauna discuta", a spus si Corina Suteu, remarcand faptul ca expozitia a avut ecouri pozitive in publicatia americana The New York Magazine. Ea a precizat ca a decis sa-i invite pe artistii romani IRLO, Omar si Nuclear Fairy sa realizeze expozitia dupa reactia favorabila imediata a publicului la o brosura cu imagini realizate de acestia, pe care ICR New York a publicat-o. Suteu a explicat ca expozitia a beneficiat de trei vernisaje, la care au participat cate 250 de vizitatori, galeristi, curatori, ziaristi, public romanesc si american: "Nimeni de la New York Magazin (ziarul romanesc din New York in care au aparut primele articole nefavorabile expozitiei, n.r.) nu a venit. Tot ce a fost scris despre expozitie de catre ei a fost scris ca urmare a unei atitudini de ostilitate de la bun inceput.". Prezent la conferinta de presa, artistul vizual Dan Perjovschi a remarcat amuzat "interesul domnului Vacaroiu pentru arta contemporana", si i-a dat si alte "teme de discutie" presedintelui Senatului, printre care lipsa galeriilor pentru artisti: "Artistii tineri isi gasesc locul pe strada sau la New York".
Declaratiile cele mai vehemente i-au apartinut insa jurnalistului Cezar Paul Badescu care a tinut sa sublinieze ca "desenele incriminate nici nu conteaza", ele fiind doar un pretext pentru un scandal politic. "Mi se pare periculoasa ideea ca politicienii sa-si spuna parerea despre o expozitie (...), ca o comisie parlamentara sa spuna daca aceasta expozitie este arta sau nu este arta (...) Ceausescu facea acelasi lucru", a concluzionat Badescu.
In finalul conferintei, Patapievici a precizat ca intentioneaza sa organizeze o dezbatere publica la ICR cu privire la "valoarea estetica si criteriile" dupa care se identifica "ce trebuie exportat in strainatate, pe banii contribuabilului".
Gândul CONTRE. Scandal cultural şi politic. Războiul Poneiului cu băţ în fund
Robert BĂLAN
Ziarele şi televiziunile anti-Băsescu şi-au găsit rapid încă un motiv „să dea" în preşedinte, iar cele pro au sărit rapid să îi plângă de milă
Comisia de cultură trebuie să decidă acum dacă poneiul roz este sau nu legal
O anchetă parla¬men¬ta¬ră, articole incen¬diare, o descindere a poliţiei şi sute de dezbateri aprinse au ca su¬biect o păpuşă roz, mare cât o palmă. Păpuşa, un ponei de tipul celor care se vând în magazinele de jucării pentru copii, are ştanţată pe pulpă o zvastică. Ea a fost inclusă în expoziţia de street-art „Freedom for Lazy People", organizată de ICR New York. O parte din membrii diasporei româneşti au acuzat conducerea ICR că promovează pornografia şi antisemitismul.
Au publicat articole în revista de limbă română New York Magazin şi pe diverse bloguri. Apoi au anunţat Poliţia că la Galeria română sunt expuse simboluri antisemite. Poliţia a venit, dar nu a avut nimic de obiectat. În schimb, articolele au fost preluate de presa din România, unde bietul ponei a devenit calul de bătaie într-un scandal între suporterii şi opozanţii lui Traian Băsescu.
„Afişarea svasticii nu e interzisă"
Conform preşedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, imaginea poneiului este una „ironică", în SUA afişarea svasticii nefiind interzisă, cu excepţia cazurilor în care apare pe o sinagogă sau pe o casă în care trăieşte o familie de evrei. Acolo expoziţia a avut parte de câteva recenzii favorabile, iar artiştii au fost invitaţi de un teatru american să realizeze şi scenografia unui spectacol. În România, au continuat dezbaterile asupra valorilor culturale exportate, care s-au tranformat rapid în dezbateri despre cât de bun preşedinte este Traian Băsescu.
Ziarele şi televiziunile antiBăsescu şi-au găsit rapid încă un motiv „să dea" în preşedinte, iar cele pro au sărit rapid să îi plângă de milă. La nici trei minute de la încheierea genericului de început al unei dezbateri pe acest subiect la Antena 3, timp în care au fost prezentaţi şi invitaţii şi subiectul, s-a ajuns direct la problemă : Băsescu nu e în stare să conducă ţara. Cum s-a ajuns aici ? Simplu. Expoziţia e organizată de ICR, o instituţie al cărui conducător e numit direct de preşedinte. Prin urmare, preşedintele e responsabil şi de expoziţia de la New York, prin urmare Băsescu distruge prestigiul internaţional al României. Nu puteau sta deoparte nici susţinătorii.
Ioan T. Morar susţine în Cotidianul de joi că se încearcă „însingurarea preşedintelui". „Echipa de zgomote forţează o eventuală demitere a lui Patapievici de către Traian Băsescu. Speră că vor obţine acest lucru. Şi, cu această manevră, după ce intelectualii se vor solidariza cu "fostul" preşedinte al ICR, Traian Băsescu va rămâne singur. Asta e adevărata miză. Izolarea preşedintelui de intelectualii care merg pe mâna sa. Şi lăsarea lui pe mâna intelectualilor Păunescu, Cristoiu, Buzura, Bădin şi Gâdea", scrie Morar.
„Arta românească e colorată"
Poneiul va ajunge şi în Parlament. Preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a cerut Comisiei de cultură să facă o anchetă în acest caz. În atribuţiile parlamentarilor nu intră analiza financiară a ICR-ului, ci doar eventuala ilegalitate a acţiunilor instituţiei. Comisia de cultură, trebuie să decidă acum dacă poneiul roz este sau nu legal, dacă el reprezintă un obiect artistic sau nu. Şef la Cultură, adică cel care va trebui să se transforme peste noapte în expert în artă contemporană este, în acest caz, Adrian Păunescu.
Ieri, Institutul Cultural Român a organizat o conferinţă de presă în care şi-a prezentat punctul de vedere asupra evenimentelor. Pentru a susţine ICR-ul au venit acolo mai mulţi artişti printre care Cristian Mungiu şi Dan Perjovschi. Cel mai cunoscut artist vizual român pe plan internaţional, Perjovschi, a povestit ieri despre reacţiile românilor la o expoziţie de a sa din Koln. Prima persoană era foarte mândră că, în sfârşit, în acea galerie expunea şi un român. Cea de-a doua a venit foarte supărată la artist: „Asta nu e artă românească. Arta românească e colorată". Dan Perjovschi desenează în alb şi negru. Poneiul e colorat, dar daca e artă sau nu, rămâne să decidă comisia condusă de Adrian Păunescu.
Gândul Poneiul România cu tinichele de coadă
Cristina MODREANU
Într-o zi, un ponei roz s-a oprit la parterul clădirii deţinute de statul român la New York, clădire în care funcţionează şi consulatul ţării noastre, şi Institutul Cultural Român la New York. Aici, unde obişnuiau să aibă loc mici petreceri „cu specific românesc", cu invitaţi dintre „vipurile culturale" ale anilor 80, cu discuţii însufleţite despre Eminescu şi alte valori clasice ale românităţii, poneiul roz a atras brusc atenţia. Nu prin valoarea lui artistică – discutabilă, la o adică – ci prin circul din jurul lui: articole inflamate, acuzaţii de antisemitism, plângeri la poliţia americană. Dintr-una în alta, de la poneiul roz ştampilat ironic cu o svastică pe pulpă şi având un os atârnat de coadă (o simplă idee trăsnită a unor puşti dornici să şocheze) s-a ajuns direct la.. preşedintele României. Faptul că poneiul cu pricina a ajuns în vitrină, au fost unii de părere, e dovada clară că acesta nu ştie să guverneze o ţară.
Taberele pro şi contra Băsescu s-ar fi putut încăiera – aşa cum o fac aproape zilnic, de fapt – şi dacă la mijloc ar fi fost o maimuţă albastră. Pretextele nici nu mai contează când e vorba să fie doborât cineva din apropierea preşedintelui, în cazul de faţă preşedintele ICR, Horia Roman-Patapievici.
Normal ar fi fost să se ia în calcul recentele controale ale Curţii de Conturi, dar cum acestea n-au semnalat nimic grav, atunci e bun şi un ponei roz. Un eventual succes al taberei anti-Patapivici ar fi cu siguranţă urmat de vânarea cuiva din tabăra adversă, pentru păstrarea echilibrului. E singurul echilibru pe care îl mai cunoaşte societatea românească de ceva timp încoace.
Nici nu mai contează că de trei ani Institutul Cultural Român s-a schimbat complet, devenind dintr-o instituţie complexată, lipsită de strategie, una curajoasă şi eficientă, deşi funcţionează în condiţii îngreunate de lipsa de flexibilitate a legilor româneşti (problema asta, reală, nu se gândeşte nimeni să o rezolve!). Nici nu mai contează că ICR New York e unul dintre cele mai eficiente „delegaţii culturale", care a reuşit într-un timp foarte scurt, în peisajul extrem de bogat al unei metropole cu o uriaşă ofertă culturală, să atragă atenţia generală asupra culturii române contemporane. De data asta a fost ajutat să exporte ceva cu adevărat specific: scandalul mioritic cu tentă politică. În care nu contează decât denigrarea, murdărirea, atacarea celuilalt – pe orice căi, cu orice pretext, cu lovituri cât se poate de dure, de cele mai multe ori aplicate fix sub centură. E ca şi cum am fi mereu într-un război stupid din care nu avem decât de pierdut, indiferent care dintre combatanţi se ridică la un moment dat deasupra celuilalt.
Nu o expoziţie de street art strică imaginea României – aşa cum acuză vocile isteric naţionaliste care s-au refugiat prin comunităţile româneşti din lume şi aliaţii lor din ţară – ci lipsa românilor de solidaritate în bine, şi faptul că lăsăm politicul să se amestece în orice. Altfel spus, legăm tinichelele noastre până şi de fundul unui ponei roz.
Gardianul Patapievici: Scandalul expozitiei de la NY devine unul politic
Theodora Stoica
Controversa privind expozitia "Libertate pentru lenesi" de la Institutul Cultural Român din New York continua. In timp ce ICR este acuzat ca sustine expozitii care se folosesc de sex si svastici, Horia Roman Patapievici sustine ca intregul scandal se transforma in unul politic, prin implicarea Parlamentului. Omul de cultura a mentionat ca toate acuzatiile de antisemitism aduse expozitiei sunt false si a precizat ca singura valoare a obiectelor celor trei români este una artistica.
Expozitia intitulata "Libertate pentru lenesi" ("Freedom for lazy people") reprezinta creatia a trei artisti invitati de ICR New York, "Nuclear Fairy" (Linda Barkasz), "IRLO" (Laurentiu Alexandrescu) si "Omar" (Marwan Anbaki), cunoscuti în România datorita operelor apatinând curentului street art. John Gabrian Marinescu a publicat in New York Magazin un articol in care nota ca evenimentul este "populat de figuri sinistre, ale caror portiuni intime sunt puternic scoase în evidenta". El a mai adaugat ca prezenta svasticii pe un ponei roz atrage atentia asupra elementelor antisemite, motiv pentru care a mai afirmat ca "expozitia nu ne face cinste noua, românilor, si nici artei sau culturii noastre". Horia-Roman Patapievici, presedintele Institutului Cultural Roman, a explicat, ieri, ca acuzatiile de antisemitism aduse expozitiei sunt false si ca singura valoare a obiectelor expuse este cea artistica. "Nu poti sa spui ca expozitia asta e nasoala pentru ca nu-mi place mie, poti sa spui ca e nasoala pentru ca e antisemita, nazista", a spus Patapievici. El a precizat ca acuzatiile aduse expozitiei sunt "riguros false si nu au absolut nici o baza". Acesta a explicat ca svastica a aparut pe un ponei roz doar de marimea unei palme si a mentionat ca insemnul nu este interzis in Statele Unite ale Americii, pentru ca " acesta este inca un stat liberal". Patapievici a mentionat ca este interzisa punerea svasticii pe o sinagoga sau pe o casa in care locuieste o familie evreiasca. "Conform acuzatiilor, acest ponei ar trebui sa fie ori o sinagoga, ori o casa evreiasca", a mentionat Patapievici. In ultima vreme, s-a vehiculat ideea ca acest intreg scandal l-ar avea ca tinta pe Traian Basescu, prin atacarea Institutului si, implicit, a lui Patapievici. "Ceea ce face ICR este sa puna în contact aceasta cultura româna, asa cum se face ea de absolut toti, cu mediile culturale occidentale. Printr-o deplina neutralitate valorica, ceea ce înseamna ca nu îmbratiseaza anumite culturi estetice în defavoarea altora, ICR pune în legatura fara sa oficializeze într-un fel aceste forme artistice", a explicat Patapievici. Omul de cultura a recunoscut ca personal un este un adept al unui astfel de mod de a face arta, dar una dintre caracteristicile ICR este neutralitatea. De asemenea, a fost sesizata si politia din New York in legatura cu respectivul scandal. Prezenti la fata locului, reprezentantii NYPD au decis ca a fost vorba de o alarma falsa.
Comisia parlamentara analizeaza cazul de la New York
In urma scandalului, Adrian Paunescu, presedintele Comisiei de cultura din Senat a fost sesizat si a mentionat ca ICR-ul trebuie sa fie supus "oprobriului public". Pentru analizarea acestei intamplari a fost creata o comisie speciala. "Acum se pune de o comisie parlamentare care sa analizeze activitatea nazista a ICR. Seful comisiei menite sa ne analizeze, Adrian Paunescu, a declarat ca trebuie ca ICR sa fie supus oprobriului public. Aici suntem (...) Tot scandalul a pornit de la nimic. Daca era o dezbatere de facut, era despre valoarea acestei expozitii si a tipului de arta pe care acesti artisti îl propun", a remarcat Patapievici. "Daca s-a înfiintat - cum a declarat Adrian Paunescu - pentru ca, în sfârsit, ICR sa fie supus oprobriului public, atunci cred ca suntem într-o zona pe care opinia publica, în primul rând, trebuie sa o judece, si anume, aspru", a spus presedintele ICR.
Adevărul H.R. Patapievici: cazul poneiului, un scandal politic
Ioana Bogdan
Conducerea Institutului Cultural Român (ICR) a reacţionat ieri faţă de acuzaţiile aduse instituţiei privind expoziţia de artă stradală din New York.
Şeful ICR, H.R.Patapievici (foto), a catalogat scandalul drept „politic", de vreme ce a fost implicat Parlamentul României. Preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a cerut o anchetă parlamentară asupra activităţii ICR în urma ecourilor pe care le-a avut expoziţia din „Freedom for Lazy People" („Libertate pentru leneşi") din New York.
Controversata expoziţie a fost inaugurată pe 18 iunie şi va fi deschisă publicului până pe 15 august. Lucrările artiştilor înfăţişează diverse obiecte de artă, printre care şi vestitul ponei roz tatuat cu o zvastică.
Artiştii români au fost invitaţi să picteze sala Teatrului 37 Arts, pe Broadway, pentru premiera unui spectacol. Revista românească „New York Magazin" i-a acuzat însă că au profanat zidurile ICR.
Potrivit lui Horia Roman Patapievici, imaginea poneiului tatuat cu zvastica este una „ironică", în SUA afişarea zvasticii nefiind interzisă, cu excepţia cazurilor în care apare pe o sinagogă sau pe o casă în care trăieşte o familie de evrei.
Underground
Corina Şuteu, directorul ICR New York, a explicat că expoziţia de artă stradală de la New York face parte dintr-un proiect mai amplu, prin care instituţia şi-a propus să promoveze, pentru o perioadă de trei ani, artişti contemporani. „M-am gândit că poate exista o interconectivitate cu zonele underground din New York, a declarat Corina Şuteu.
„Fără improvizaţii"
Alexandru Ghilduş, sculptor, consideră că lucrările expuse arată dorinţa de a epata şi reprezintă „exagerări care nu sunt benefice imaginii României". Lucrările din expoziţia de la New York au un mesaj suburban, după părerea sa.
„Imaginea României trebuie să aibă o cu totul şi cu totul altă dimensiune. Nu este nevoie de improvizaţii. Avem artişti serioşi. Cei care se ocupă de astfel de expoziţii ar trebui să încerce să epuizeze mai întâi valorile adevărate: Jalea, Tonitza, Grigorescu, Petraşcu. Când vom epuiza valorile, îşi pot face loc şi cei noi", declară artistul.
Alexandru Ghilduş spune că ar trebui să existe un program pe termen lung de prezentare a pictorilor români, dacă ţinem la imaginea României, pus la punct de MAE şi de institutele culturale româneşti din străinătate, cu contribuţia UAP.
„Fiecare artist e liber"
Criticul de artă Pavel Şuşară crede că între scandalul generat şi expoziţie nu există nicio legătură. „Expoziţia e un pretext. O discuţie despre o expoziţie se poartă în alţi termeni. Aici, se duce o luptă de viaţă şi de moarte. Noi avem mai multe probleme în spaţiul culturii, dar asta nu are nicio legătură cu politica şi scandalul. Dacă discutăm cu calm, toată lumea are dreptate. Fiecare artist are libertatea de a se exprima. În niciun caz Văcăroiu nu are nicio îndreptăţire să judece. El nu a văzut în viaţa lui o expoziţie de artă. Ţinta e Patapievici", ne-a declarat Pavel Şuşară. (A contribuit¬ Oana Iuraşcu)
Păunescu şi oprobriul public
Un alt subiect „fierbinte" al conferinţei de presă a Institutului Cultural Român (ICR) a fost senatorul PSD, Adrian Păunescu (foto). Horia Roman Patapievici a amintit de declaraţia lui Adrian Păunescu, care a spus că ICR trebuie să fie supus oprobriului public.
În replică, preşedintele Comisiei de cultură a Senatului, Adrian Păunescu, a negat ieri, la Realitatea TV, că ar fi spus despre ICR că trebuie supus oprobriului public, dar a afirmat că „va încerca să vadă în ce măsură ICR mai promovează sau nu cultura română".
La rândul său, scriitorul Gabriel Liiceanu a spus că, în scandalul de la ICR New York, personajul principal nu este H.R. Patapievici, ci Adrian Păunescu.
„Faptul că acest personaj, care de 18 ani ar fi trebuit să facă zilnic penitenţe în Piaţa Universităţii pentru tot ce a făcut în perioada lui Nicolae Ceauşescu, vine astăzi să facă anchete şi să administreze cultura română de la nivelul Senatului - eu cred că acest lucru este, pentru România, un scandal şi o ruşine", a declarat Gabriel Liiceanu.
Curentul
Acuzaţiile împotriva ICR: „riguros false şi fără nicio bază"
Preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, a declarat ieri că toate acuzaţiile aduse expoziţiei "Freedom for Lazy People", desfăşurată la New York, sunt "riguros false", precizând că scandalul a devenit unul "politic" în momentul în care s-a implicat Parlamentul. Patapievici a explicat că ICR priveşte cultura română diferit faţă de modul în care era privită "înainte", atunci când era o cultură de patrimoniu, iar instituţiile se limitau la a exporta cultură în mod propagandistic. "Ceea ce face ICR este să pună în contact această cultură română, aşa cum se face ea de absolut toţi, cu mediile culturale occidentale", a menţionat preşedintele ICR, care i-a ironizat totodată pe cei care "dacă văd că nu îl promovăm pe Blaga, spun că atacăm cultura română". Patapievici a ţinut să precizeze că, în cazul expoziţiei "Freedom for Lazy People", s-a creat o "mistificare de proporţii", pornindu-se de la o "judecată estetică contrariată". Referindu-se la poneiul roz pe a cărui parte dorsală era desenată o svastică, Patapievici a afirmat că imaginea poneiului este una "ironică" în SUA, iar afişarea svasticii nu este interzisă de legea americană, cu excepţia cazurilor în care apare pe o sinagogă sau pe o casă în care trăieşte o familie de evrei. De asemenea, Patapievici a condamnat atitudinea lui Adrian Păunescu, după ce acesta afirmase că "ICR ar trebui supus oprobriului public". Artistul Dan Perjovschi a apărat ICR New York, ironizându-l totodată pe preşedintele senatului, Nicolae Văcăroiu, care anunţase că va porni o anchetă în cazul ICR. "Vreau să remarc interesul domnului Văcăroiu pentru arta contemporană", a afirmat, râzând, Perjovschi. În opinia publicistului Cezar Paul-Bădescu, ancheta dusă împotriva ICR este un "simplu război politic", determinat de faptul că Horia Roman Patapievici l-a apărat pe Traian Băsescu, declanşând oprobriul adversarilor acestuia şi, în special, al "Antenelor 1 şi 3".