Iulie - Simona Popescu

Simona Popescu (n. 1965) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti unde în prezent este şi lector universitar. A obţinut două premii naţionale pentru volumul de poezie de debut: Xilofonul şi alte poeme (1990). Este prezentă cu poezie în numeroase antologii din străinătate. Romanul Exuvii (1997), foarte bine primit de critică şi de public, a devenit un „clasic” al literaturii postmoderne române, primind Premiul pentru roman al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti şi fiind tradus pînă acum în limbile poloneză, maghiară, dranceză şi germană. Simona Popescu s-a dedicat şi eseisticii scriind două volume despre poezia ultimului mare poet suprarealist român, Gellu Naum.

Bibliografie selectivă:
Exuvii, roman, ediţia a V-a, Editura Polirom, 2011.
Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie, poezie, Editura Cartea Românească, 2006.
Juventus şi alte poeme, antologie de poezie, Editura Paralela 45, 2004.
Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum, eseu, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000.
Noapte sau zi, poezie Editura Paralela 45,1998
Xilofonul şi alte poeme, poezie, Editura Litera, 1990


Exuvii propune o perspectivă inocentă asupra lumii în care devenirea copilului este plină de mister, exuberanţă şi imaginaţie, un traseu în care lumea însăşi capătă chipuri diverse şi care poate fi străbătut mereu cu alte sensuri. Adevărat romanul cult, Exuvii vorbeşte despre nevăzuta simultaneitate a vîrstelor mentale ce deschid fantele unei comunicări dincolo de cronologie, „exuviile”, adică identităţile auctoriale fiind efectul succesiunii vîrstelor în acelaşi corp dar mereu altul. Senzaţia straturilor coexistente fac din acest roman unul prin excelenţă al percepţiilor, iar raporturile senzoriale şi multitudinea de eu-ri, cu a lor corporalitate discontinuă, determină şi o criză a identităţii din care se naşte problematica scrisului, a relaţiei scriitură-corporalitate.

Fragment din romanul Exuvii, în traducere cehă: http://iliteratura.cz/Clanek/29951/popescu-simona-exuvii