„Soarta familiei Guttman este emblematică pentru soarta întregii evreimi române. Pierderea, în condiții tragice, a doi dintre cei cinci copii ai rabinului Zvi Guttman în timpul Rebeliunii legionare de la București din ianuarie 1941, supraviețuirea, printr-un miracol, a rabinului, precum și a celorlalți membri ai familiei în timpul Holocaustului și emigrarea în Israel, participarea la edificarea statului evreu modern – iată câteva borne din drumul sinuos prin viață al dinastiei rabinice Guttman.” Astfel a fost prefațat, de către Martin Salamon, directorul ICR Tel Aviv, evenimentul dedicat memoriei și moștenirii spirituale a celui care a întemeiat „sinagoga evreimii române” din Tel Aviv, rabinul Zvi Hersch Guttman (1893-1973), la care au participat nepoții acestuia: rabinul Elhanan Guttman (fiul rabinului Efraim Guttman), Nadia Zeldes (fiica lui Hava Haas, născută Guttman) și Shirley Weiser (fiica lui Yitzhak Guttman Ben Zvi). Cei trei (Efraim, Hava și Yitzhak Ben Zvi) fiind frații mai mici ai celor doi fii ai rabinului Zvi Hersch Guttman, asasinați de către legionari în Pădurea Jilava în ianuarie 1941, Yaakov Iancu și Yosef. „În această istorie de familie se concentrează drama, dar și capacitatea de reconstrucție morală și socială a unei întregi comunități” – a adăugat Salamon.
În cadrul evenimentului, care a avut loc la Centrul Comunitar „Beit Yaakov Iosef” din Tel Aviv (denumit astfel în amintirea celor doi), Ambasadorul României în Israel, istoricul Radu Ioanid, a vorbit despre Holocaustul din România, despre responsabilitatea memoriei și despre misiunea fundamentală a statului Israel. În intervenția sa, Ioanid a subliniat legătura indisolubilă dintre trecutul traumatic și prezent, precum și importanța transmiterii acestei memorii către generațiile viitoare. Din partea Organizației Israelienilor Originari din România (AMIR), Shlomo Iosefsohn a subliniat contribuția esențială a familiei Guttman la prezența remarcabilă a evreilor români în Israel. Rabinul Elhanan Guttman a descris activitatea rabinică a bunicului său și rolul acestuia în viața religioasă din România, subliniind forța tradiției, a educației și a transmiterii valorilor ca formă de rezistență morală.
Nadia Zeldes, cercetător în domeniul istoriei, a propus o lectură atentă și profund documentată a memoriei familiale, valorificând scrisorile și vederile trimise în anii ’60 de rabinul Zvi Guttman părinților săi aflați în Israel. Aceste documente, aparent intime, au fost prezentate ca surse istorice de prim rang, care surprind nu doar relațiile de familie, ci și tensiunile, speranțele și dilemele unei generații marcate de exil și fidelitate față de rădăcini. Nadia Zeldes a vorbit și despre felul în care corespondența reflectă atașamentul profund al rabinului față de limba română, cultura românească și universul spiritual format în România, chiar și după stabilirea definitivă în Israel. De asemenea, intervenția sa a integrat referiri la volumul de memorii al mamei sale, Hava Haas, recent plecată dintre noi, carte care completează, din perspectivă feminină și intelectuală, istoria unei familii care a ales să transforme trauma în continuitate culturală și etică. Discursul a evidențiat importanța memoriei personale ca instrument de înțelegere a istoriei colective și rolul cercetării în salvarea acestor fragmente de viață de la uitare.
Shirley Weiser a adus o perspectivă asupra moștenirii familiale din unghiul formării profesionale și al angajamentului civic. Ea a conturat figura tatălui său, Yitzhak Guttman Ben Zvi, inginer și personalitate a domeniului aeronautic din Israel, ca expresie a unei generații educate în spiritul sionismului și al responsabilității față de comunitate, care a contribuit direct la construirea Israelului modern. Educația riguroasă, respectul pentru cunoaștere și pentru muncă, disciplina și etica profesională au fost prezentate ca valori transmise organic în familie, având rădăcini în moștenirea rabinică a bunicului său. Weiser a subliniat continuitatea dintre tradiție și modernitate, dintre spiritualitate și inovație, evidențiind modul în care aceste valori s-au regăsit atât în parcursul tatălui său, cât și în propria sa formație – care îmbină dreptul și biotehnologia, cu specializare în proprietate intelectuală. În această filiație, memoria nu apare ca simplă evocare a trecutului, ci ca responsabilitate activă față de prezent și viitor.
Povestea rabinului Zvi Hirsch Guttman constituie una dintre cele mai impresionante mărturii despre Rebeliunea Legionară. Doi dintre cei cinci copii ai săi, Iancu și Iosif, au fost schingiuiți, umiliți și uciși cu cruzime în Pădurea Jilava. Rabinul a supraviețuit ca prin miracol. Familia rămasă în viață s-a stabilit ulterior la Tel Aviv, unde rabinul Zvi Guttman a fondat o sinagogă dedicată evreilor proveniți din România, care funcționează și azi, devenind un reper al memoriei și identității comunitare.
