Ion MINCU
20 decembrie 1852, Focșani - 6 decembrie 1912, București
Arhitect, inginer, profesor și deputat român, unul dintre cei mai de seamă arhitecţi români
Promotor al unui stil românesc în arhitectură, cunoscută și ca arhitectură neo-românească, Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiționale din România. Exemple în acest sens sunt Bufetul din Șoseaua Kiseleff (1882-1892), vila Robescu din Sinaia. Ca o recunoaștere a importanței sale în evoluția școlii românești de arhitectură, începând cu anul 1953, Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București îi poartă numele.
Studiile secundare le efectuază la Liceul Unirea din Focșani, între anii 1863-1871. În anul 1871 se înscrie la Școala Națională de poduri și șosele din București, pe care o absolvă în 1875 și obține diploma de inginer. Între 1877-1884 studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris, avându-i ca profesori pe Remy de Louanges și J. Gaudet, și obține diploma de arhitect. În 1883 primește premiul Societății centrale a arhitecților francezi. Întors în țară, între 1892-1897, are o activitate didactică și contribuie la înființarea Școlii de arhitectură a Societății Arhitecților Români. Între 1898-1912 este profesor la atelierul de proiecte al Școlii Naționale de Arhitectură, redenumită Școala Superioară de Arhitectură din București. Între 1895 - 1899, Ion Mincu a fost deputat în Parlamentul României, iar între 1903-1912 este președintele Societății Arhitecților Români.
Dintre lucrările reprezentative enumerăm:
• Casa Lahovari (1886), prima construcție semnificativă ridicată în stil neoromânesc, cu influenţe din arhitectura subcarpatică şi într-o oarecare măsură arhitectura medievală moldovenească
• Bufetul din Șoseaua Kiseleff (1882-1892), în prezent restaurantul Doina din Bucureşti
• Vila Robescu din Sinaia (1897)
• Casa Petrașcu din Piața Romană, Bucureşti (1904)
• Școala Centrală de fete din București (1890)
• Palatul Administrativ din Galați (1905-1906)
• Palatul Băncii Comerțului din Craiova (1906, terminat de C. Iotzu în 1916)
• Palatul Primăriei (proiect)
• Școala de război din București (proiect)
• Cavourile lui Ghica, Cantacuzino, Gheorghieff din Cimitirul Bellu (1900-1904)
• A restaurat Biserica Stavropoleos din București (1904-1910)
• Casa Monteoru a fost renovată după planurile arhitectului în perioada 1887–1888 (Sediul Uniunii Scriitorilor)
• Casa Vernescu (1887-1889)
• A decorat interiorul Palatului de Justiție din București (1890-1895)