Când eram micuţă îmi plăcea să stau sub masa de lucru a tatii, când scria sau bătea la maşină. Mama mă ruga să fiu cuminte acolo, să nu-l deranjez în orele de lucru, iar eu o întrebasem prima dată, candidă: "Da' să respir am voie?" Alunecarea stiloului pe hârtie şi sunetul clapelor maşinii Remington mă fascinau, dând ghes imaginaţiei mele.
Ce fericită eram când tata - de-abia învăţasem să citesc - îmi dădea exemplarul ultim din cele dactilografiate, pe care nu-l trimitea niciunui teatru, ci rămânea în casă! Era exemplarul meu "de lucru". Luam creioane colorate şi "corectam": mutam cuvinte, înlocuiam litere, ştergeam chiar câte-un rând, pe scurt: "redactam".
Tata păstrase un astfel de text lucrat - adică mâzgălit - de mine, din piesa lui Micul Infern, al cărei succes s-a datorat desigur şi faptului că dactilogramele date teatrelor nu trecuseră prin mâna mea.
Totuşi a fost primul meu contact cu o "redactare". Sper ca atunci când aceasta a devenit meseria mea s-o fi făcut cu mai mult profesionalism pe cele câteva sute de viitoare cărţi ale editurilor Creangă, Kriterion, Humanitas, Trei etc.
Şi, ca să nu uit germana pe care, ca absolventă de germanistică a Univ. Bucureşti, am practicat-o în primii ani în învăţământ sau în studii de lingvistică, m-am decis să traduc. Atunci mi-a trecut prin minte: dacă m-aş încumeta chiar pe Jung şi Freud? Şi am făcut-o, de la Amintiri, vise, reflecţii ale lui Jung la Humanitas, la Viaţa mea şi psihanaliza a lui Freud la Editura Trei. Am ajuns să traduc sau să redactez majoritatea scrierilor lor (la Editura Trei, care va rămâne editura sufletului meu, datorită oamenilor ei excepţionali). Am tradus şi din engleză şi franceză, nu am neglijat nici literatura, şi... se adună vreo 50 de cărţi.
Dar cum patima scrisului o aveam şi eu, nu numai ai mei, am luat-o din adolescenţă cu povestioare şi schiţe, publicate, uneori, în reviste. Apoi, am scris cărţi dedicate copiilor (Ţara păpuşilor, Fetiţele poartă roz). Însă viaţa mea nefiind doar roz, au urmat romane în care s-au răsfrânt literar crâmpeie din ea, dar şi cărţi de ficţiune (Compoziţie la patru mâini, Intrarea oprită, Eu sper, tu speri, el (ea) speră...).
Minunata mea colaborare, ca autor, cu LiterNet a început la sfârşit de 2014 când mi-a publicat un fragment din recentul meu roman Două supravieţuitoare, ale cărui pagini (care se bazează pe o trăire reală: tratarea şi vindecarea de leucemie a iubitei mele nepoţele Claire) am încercat să le luminez periodic, căci mesajul cărţii este optimist şi senin, ca şi viaţa de acum a eroinei sale.
Colaborarea a continuat cu rubrica Năzdrăvăniile fetiţelor mele cuminţi, în care le-am oferit micuţilor, precum şi părinţilor şi bunicilor lor, săptămânal câte o povestire. Ecoul lor m-a bucurat: e ceva să ştii că, în tumultul vieţii de azi, totuşi cititorii mai reacţionează şi vibrează la ceea ce ai gândit şi simţit tu în nişte clipe când ai ars de dorinţa să scrii.
Năzdrăvăniile fetiţelor mele cuminţi
de Daniela Ştefănescu, cu ilustraţii de Ştefan Damó
Ţara păpuşilor
Dragi copii, după agitaţia povestirii de săptămâna trecută, ne-am gândit - mai ţineţi minte? - să ne întâlnim de astă dată cu voi în lumea mai blândă a jucăriilor. Este încă vacanţă, aşa că noi tot nu ne-am întors la Bucureşti. Voi ştiţi deja cum ne petrecem zilele la munte. Dar ce facem serile? Având de obicei parte de un cer senin ca-n poveşti, după ce mâncăm de seară ne place să privim şi să numărăm stelele.
Catrinel găseşte "cele mai multe", pentru că ea are un stil foarte personal de a număra, dând în acelaşi timp agitată din mâini de parcă ar avea patru: "unu, doi, trei, patru, cinci, şapte (peste şase cam sare, doar e o fetiţă săltăreaţă, nu?), opt, nouă, zece", după care o ia chiar la galop: "doi'şpe, cin'şpe, şap'şpe, do'zeci, do'şnoo... o sută - gata!" Deci descoperă repede "o sută" de stele, obţine premiul întâi şi, încununată de glorie, se lasă dezbrăcată, spălată şi culcată fără mofturi.
Citiţi mai departe:
Versiunea cehă:
http://atelier.liternet.ro/articol/16399/Daniela-Stefanescu-Jarmila-Horakova/Zeme-panenek.html
Versiunea română:
http://atelier.liternet.ro/articol/15539/Daniela-Stefanescu/Tara-papusilor.html
Pagina proiectului pe LiterNet:
Pagina proiectului pe iliteratura:
http://www.iliteratura.cz/Clanek/35749/daniela-stefanescu
http://www.iliteratura.cz/Clanek/35747/daniela-stefanescu-zeme-panenek
