- 1 August 2011 - 31 August 2011
- Etichete Teatru
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, creşterea nivelului de trai al burgheziei mijlocii a deschis pofta de distracţii şi agrement. În acest context, asistăm, în Europa, la o dezvoltare fără precedent a consumului de spectacole de divertisment. Pentru că frecventarea spectacolelor a devenit o activitate mondenă, marile oraşe europene se vor dota cu clădiri care să corespundă acestui surplus la funcţiunea de bază. Într-un cuvânt, construcţia de teatre a înflorit în întreaga Europă, de la Hamburg la Odesa, de la Szeged la Zürich, de la Budapesta la Praga, de la Baden la Zagreb, de la Iaşi la Oradea şi Cluj. În aproape toate oraşele europene se construiesc teatre dramatice, teatre de operă şi mai ales teatre de variétés. Se urmărea ca clădirile să fie funcţionale, să-şi îndeplinească rolul reprezentativ, să fie rezistente la foc şi, în cele mai multe cazuri, să fie construite foarte repede, pentru a răspunde unui moment ce trebuia comemorat sau pentru a fi inaugurate cu ocazia unei vizite imperiale sau regale.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Clujul se află într-o mare refacere arhitecturală. Clujul va primi funcţiuni urbane noi, care vor fi utilate cu clădiri corespunzătoare: Universitatea, Clinicile universitare, şcoli, licee, muzee. Se vor face restructurări urbane, se vor demola fortificaţiile medievale căzute în desuetudine. Stilul arhitectural predominant va fi cel al eclectismului clasicizant, acompaniat în mai mică măsură de diverse tendinţe istoricizante. Situându-se în tendinţa europeană, şi la Cluj se va construi un teatru nou, deşi exista unul, construit la începutul secolului al XIX-lea, între 1804 şi 1821. Firma „Fellner & Helmer" din Viena va fi desemnată ca fiind responsabilă de acest proiect arhitectural, fiind renumită pe plan european pentru construcţia de teatre (48 de teatre construite în întreaga Europă).
Proiectul a fost iniţiat în 1904, noua clădire a teatrului din Cluj fiind inaugurată în 7-8 septembrie 1906. Faţada frontală renascentistă a fost înlocuită la iniţiativa arhitectului Fellner, cu elemente de compoziţie specifice stilului Secession. Se vede clar influenţa Teatrelor din Cernăuţi şi Fürth. Firma lucra cu câteva variante de faţadă cu care făcea permutări: turnuri care flanchează faţada principală; fronton triunghiular sau circular. Într-una din cele două nişe ale faţadei frontale va fi aşezată statuia baronului Miklós Wesselényi, dramaturg, protectorul primei trupe de teatru permanente maghiare. Or, aceasta s-a înfiinţat chiar în Cluj (1792). În cealaltă nişă se va afla statuia baronului Miklós Jósika, un Walter Scott maghiar. A existat, se pare, şi intenţia ca în cele două nişe să fie reprezentate muzele teatrului şi muzicii. Intenţia s-a materializat abia în anii '80 ai secolului XX. Lucrările interioare vor fi executate de firme din Budapesta, la fel ca şi lucrările de instalaţii. Interiorul, pe trei ranguri, e foarte asemănător cu cel de la Iaşi, deşi acesta din urmă are doar un singur rang de loji şi un stal. Interioarele vor fi somptuos decorate într-un stil numit în epocă neo-baroc, dar care poartă, intens, amprenta Secession-ului, atunci la apogeul dezvoltării sale. Candelabrul central din sala de teatru a fost executat de firma budapestană Ganz & Co. După cel de-al Doilea Război Mondial teatrul va fi extins. Primele schiţe de extindere vor fi executate încă din 1949. Dar extinderea va fi realizată numai după 1958. Noile faţade vor prelua întocmai stilul clădirii originare. În anii '70 şi '80 s-au amplasat două statui monumentale în faţa teatrului: Eminescu şi Blaga.
Teatrul Naţional se prezintă ca unul dintre cele mai valoroase monumente arhitecturale ale oraşului. În prima listă a monumentelor istorice, cea din 1955, clădirea nu a fost inclusă, fapt de înţeles pentru mentalitatea estetică a epocii. În plină perioadă de expansiune a modernismului în arhitectură, „stilul 1900" era încă prea recent şi, adesea, perceput drept kitsch. Astăzi, în întreaga Europă, clădirile executate de către firma „Fellner & Helmer" sunt considerate un patrimoniu valoros şi sunt protejate.
Sursa:
Teatrul Naţional Cluj-Napoca
http://www.teatrulnationalcluj.ro/index.php?page=onepage&pid=12&t_cp=1
