„Ziua Limbii Române” reprezintă un moment important al culturii române, sărbătorit ciclic din anul 2013, la data de 31 august. De la 1 ianuarie 2007, limba română este una dintre cele 24 de limbi oficiale la nivelul Uniunii Europene și una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase la Muntele Athos, mai precis la schiturile Prodromu și Lacu.
Caracterizată prin lipsa dialectelor, graiurile regionale din nordul Dunării fiind aproape unitare, și cu relativ puține regionalisme, limba română își găsește nucleul în limba daco-română. Prima atestare a graiului „rumân” sau „rumânesc” datează din sec. XVI, astfel cel mai vechi document păstrat fiind „Scrisoarea lui Neacșu” din Câmpulung, din 1521, scrisă în limba română, dar cu alfabet chirilic, prin care primarul Brașovului era înștiințat cu privire la atacurile iminente ale turcilor. Următoarea atestare este „Palia de la Orăștie”, din 1581, în care figurează pentru întâia dată termenul de „limbă română”. Tot în scriere chirilică, prima tipăritură în limba română, care s-a păstrat, este „Evangheliarul slavo-român” din perioada 1551 - 1553, al cărui autor este Filip Moldoveanul. În grafie latină, prima tipăritură românească păstrată este culegerea de „Cântece religioase calvine”, din 1560, a episcopului Pavel Tordaşi.
