«Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX»: Ioan Sima

Ioan Sima (1898–1985), Ponte dei Sospiri, ulei pe pânză, 42,7x55,5 cm, Nr. inv. 213, semnat în dreapta jos: «Nacu», dată ilizibilă (cca. 1930–1935), Colecţia «Ioan Sima» a Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

Ioan Sima (1898–1985) s-a născut la 19 decembrie 1898, în localitatea Pericei din comitatul Szilágy (română: Sălaj) din Transilvania, care în acea vreme era înglobată în Austro–Ungaria. A urmat studiile primare şi gimnaziale la Pericei, iar pe cele liceale la Şimleul Silvaniei. După absolvirea liceului, în 1916, a fost mobilizat în Armata austro–ungară, în garnizoana de la Praga, unde a manifestat preocupări artistice. După încheierea Primului Război Mondial, în 1918, Ioan Sima s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, transferându-se în anul următor la Facultatea similară a Universităţii «Dacia Superioară» din Cluj, perioadă în care a studiat pictura în atelierul-şcoală al pictorului maghiar Ács Ferenc (1876–1949). A absolvit studiile de Drept în 1922, iar în 1926 a devenit avocat, apoi a ajuns la Viena pentru a-şi desăvârşi educaţia artistică la şcoala profesorului Emil Fröhlich (1862–1950). În această perioadă a vizitat o serie de muzee din Italia, Franţa, Germania, Ungaria. Numit jurisconsult al oraşului Cluj în 1930, Ioan Sima a frecventat între timp Académie de la Grande Chaumière de la Paris. În 1935, Sima expunea în cadrul primei sale expoziţii personale, iar în 1939 participa la Expoziţia de artă plastică ardeleană de la Cluj. După cel de-al Doilea Război Mondial, începând din 1946, artistul participa cu lucrări la Salonul bănăţean de la Timişoara, apoi la expoziţii colective la Bucureşti, Cluj şi în străinătate. În 1955 deschidea la Bucureşti prima sa expoziţie personală din capitala României. La împlinirea a 68 de ani, în 1964, lui Ioan Sima i se conferea titlul de «Artist emerit», organizându-i-se şi o amplă expoziţie retrospectivă la Sala Dalles din Bucureşti. Participa la expoziţia colectivă organizată în 1967 de «Société des artistes indépendants» din Paris, al cărei membru societar devenea în 1975, iar 1969 beneficia de o expoziţie personală la influenta Galerie «Ror Volmar» din capitala Franţei.

Artistul Ioan Sima a obţinut de-a lungul carierei numeroase premii şi distincţii, între acestea numărându-se: Ordinul «Meritul cultural» clasa a II-a (1968); Medalia a «XXV-a Aniversare a Eliberării Patriei» (1969); Ordinul «Meritul cultural» clasa I (1973), la împlinirea a 75 de ani; Ordinul «23 August» clasa I (1978), cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, prilej de a-i fi organizată o nouă vastă expoziţie retrospectivă la Sala Dalles; Premiul I şi titlul de Laureat al Festivalului naţional «Cântarea României» (1979).

În 1980, Ioan Sima dona Muzeului Judeţean din Zalău 162 de lucrări de pictură şi grafică, arhiva personală şi biblioteca de artă. Donaţia a impulsionat organizarea şi deschiderea în 1981 a Galeriei «Ioan Sima» din Zalău, care doi ani mai târziu era extinsă cu opt săli dedicate artei româneşti contemporane. Pentru întregirea colecţiei ce-i purta numele, Ioan Sima dona alte 40 de lucrări de artă şi diverse bunuri personale cu valoarea artistică şi patrimonială. La 8 februarie 1985, Ioan Sima se stingea din viaţă, la vârsta de 87 de ani, şi era înmormântat la Pericei, în cripta familiei.

(fişă redactată de Attila Szabó)