Teatru: MIGRAAANTES, de Matei Vișniec

Institutul Cultural Român de la Madrid prezintă, sub auspiciile Ambasadei României în Regatul Spaniei și împreună cu Institutul Francez, opera teatrală „Migraaaantes” de Matei Vișniec, tradusă în spaniolă de Evelio Miñano Martínez și pusă în scenă de Barlovento Teatro. Evenimentul face parte din programarea culturală a Institutului Francez pentru Luna Francofoniei.

Joi, 10 martie 2022, de la ora 20:00, la Institutul Francez din Madrid, în prezența autorului și a traducătorului, care vor dialoga cu publicul la finalul reprezentației.

Opera este o comedie neagră, de aproximativ 100 de minute, despre marea tragedie a emigranților zilelor noastre (70,8 milioane de persoane care au lăsat propriile țări fugind de război, violențe și grave violări ale drepturilor fundamentale), încercând să supraviețuiască și să ajungă în Europa.

„Ei vin din toate timpurile, de unde viața încetează să mai fie compatibilă cu ideea de viitor. Câte milioane sunt acolo? Nu știm. Se numesc migranți și au un singur lucru în minte: dorința lor de a ajunge în Europa..." - Matei Vișniec

Matei Vișniec, autor și jurnalist născut în Rădăuți (1956), a crescut în România comunistă a lui Nicolae Ceaușescu, sub un regim brutal și represiv. Interzis în România, Visniec a plecat la Paris în 1987, unde a solicitat azil politic. La căderea comunismului, Matei Vișniec a devenit dramaturgul român în viață cel mai reprezentat în țara sa natală.

Despre piesă, Matei Vișniec spune: «Cum eu recurg deseori la literatură pentru a denunţa noile forme (globalizate) de spălare pe creier, va semnalez piesa mea „Migraaaanţi, sau Prea suntem mulţi pe nenorocita asta de barcă”. În această piesă apărută la Editura Humanitas analizez câteva „sintagme” ale limbii de lemn utilizată de orbii din ziua de azi (oameni politici şi responsabili mediatici). În unele scene m-am inspirat chiar din analizele unor filozofi francezi care mai au curajul să pună degetul pe rană. Un exemplu este Michel Onfray. El denunţă într-un articol faptul că, treptat, presa a început să evite anumite cuvinte precum „imigrant”, „clandestin”, „străin”, preferând conceptul mult mai comod de „migrant”. De ce? Tocmai de teamă să nu „stigmatizeze”… Pentru că un imigrant este cineva care vine de undeva, din altă ţară, traversează o frontieră – sau mai multe -, intră de fapt în casa cuiva şi implicit ar trebui să respecte câteva din regulile casei (de exemplu separarea puterilor în stat, egalitatea dintre femei şi bărbaţi sau cultura insolenţei critice). Un „migrant” însă nu mai trebuie să respecte nimic. Nu suntem oare toţi „migranţi” pe planetă? Deci casa noastră este peste tot şi ne comportăm cum vrem, unde vrem. De fapt aceasta este şi mondializarea, toleranţă maximă pentru cei care vor să distrugă valorile Luminilor.»


Teatro del Institut français, Calle Marqués de la Ensenada, 12, 28004 Madrid. Bilete:

https://madrid.extranet-aec.com/events/detail/1412?_ga=2.35025321.987420916.1644573010-761099436.1644321666&_gl=1*7v6ywg*_ga*NzYxMDk5NDM2LjE2NDQzMjE2NjY.*_ga_ZCRPPVRRZ5*MTY0NDY3MzI5NC44LjAuMTY0NDY3MzI5NC4w#/

Dossier: