- Masă rotundă şi lecturi din cărţilor acestor autori, cărţi traduse în spaniolă şi recent publicate în Spania
În română cu traducere simultană în spaniolă.
- Decernare: Premiul concursului de eseuri "E. M. Cioran", organizat de ICR Madrid, cu ocazia centenarului Cioran (Eugenia Popeangă Chelaru, preşedinta juriului concursului)
Invitaţi: Ana Blandiana (scriitoare), Filip Florian (scriitor), Dan Lungu (scriitor), Simona Sora (critic literar, moderatoare eveniment).
Ana Blandiana s-a născut în 1942, este poetă, prozatoare şi eseistă,. Este una dintre cele mai importante conştiinţe artistice şi civice din peisajul literaturii române contemporane. Autoare a paisprezece cărţi de poezie, două volume de povestiri fantastice, şapte eseuri şi un roman, este cea mai cunoscută poetă din România pe plan internaţional. Premii: Ana Blandiana a primit numeroase premii naţionale şi internaţionale: Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1969), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1982), Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu" (1997), Premiul „Opera Omnia" al Uniunii Scriitorilor din România (2001), Premiul „Gottfried von Herder" (Viena 1982), Premiul Internaţional de Literatură Vilenica (Eslovenia 2002), Premiul Internaţional de Poezie Camaiore (Italia 2005), Premiul Special de Poezie „Giuseppe Acerbi" (Modena 2005). După revoluţia din 1989 a preluat preşedinţia PEN Club Român, de a cărui reorganizare s-a ocupat în 1990. Este membră al Academiei Europene de Poezia (Luxemburg), a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé" (Paris, 1997) şi se află printre membrii fondatori ai Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO, Verona, 2001). În limba spaniolă, opera ei este reprezentată de: „Antología poética bilingüe. Cosecha de Ángeles". (Colección Cosmopoética. Lucena: Córdoba, Juan de Mairena, 2007), două volume de proză fantastică, „Proyectos de Pasado". (Cáceres: Periférica, 2008) şi „Las cuatro estaciones" (Cáceres: Periférica, 2011). În limba română: Poeme: „Persoana întâia plural" (1964), „Călcâiul vulnerabil" (1966), „A treia taină" (1969), „Octombrie, Noiembrie, Decembrie" (1972), „Somnul din somn" (1977), „Ochiul de greier" (1981), „Stea de pradă" (1985), „Arhitectura valurilor" (1990), „Patria mea A4" (2011); Roman: „Sertarul cu aplauze" (1992); Eseuri: „Spaima de literatură" (2006).
Filip Florian s-a născut la 16 mai 1968, în Bucureşti. Între 1990 şi 1999, a fost, pe rând, redactor la săptămânalul „Cuvîntul" şi corespondent al posturilor de radio Europa liberă şi Deutsche Welle, renunţând apoi, definitiv, la gazetărie. Primul lui roman, „Degete mici" (Polirom, 2005), a fost recompensat cu Premiul pentru debut al revistei „România literară", cu Premiul de excelenţă pentru debut în literatură al U.N.P.R. şi cu Premiul pentru cel mai bun debut în proză al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006, împreună cu fratele său Matei Florian, a publicat romanul „Băiuţeii" (Polirom). Următorul lui roman, „Zilele regelui" (Polirom, 2008), a fost distins cu Premiul Manuscriptum al Muzeului Literaturii Române şi a fost ales „Cartea anului" la Colocviul romanului românesc contemporan. Cărţile lui Filip Florian au apărut sau sunt în curs de apariţie în S.U.A (Houghton Mifflin Harcourt), Germania (Suhrkamp), Italia (Fazi Editore), Spania (Acantilado), Ungaria (Magveto), Polonia (Czarne), Slovenia (Didakta), Slovacia (Kalligram), Bulgaria (Plural Plus) şi Marea Britanie (Plymouth University Press). Fragmente din proza sa au fost incluse în reviste şi antologii precum „Literatura na Świecie" (Varşovia, 2008), „Sprache im Technischen Zeitalter - Spritz" (Berlin, 2009), „Kortars roman irodalmi antologia" (Nemzeti Tankonyvkiado, Budapesta, 2009) şi „Jazzzeit" (Viena, 2009). Filip Florian: „These days, I swear I wouldn't know what to say about myself. At forty, it has become clear to me that I'm never going to be a football player, I'm beginning to lose hope that I'll ever have long hair, I wake up increasingly early in the morning, I eat unbelievably few cherries (which I once cherished), I smoke unbelievably many cigarettes (which I once despised), truth seems to me quite questionable and the weather forecasts leave me cold. Fortunately, though not as strongly as I used to, I still believe that one day I'm going to catch a twenty-kilo sheatfish."
Dan Lungu este născut la 15 septembrie 1969 în Botoşani, Romania. Este scriitor, conferenţiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza", Iaşi. Studii postdoctorale la Sorbona. Redactor al revistei „Au Sud de l'Est" (Paris). În 1996, iniţiază grupul literar Club 8. Între 2001 şi 2002, redactor-şef al revistei de cultură „Timpul". Este autorul a cinci volume de proză, unul de poezie, unul de teatru şi de studii de sociologie. A participat cu texte în numeroase antologii. Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Club-ului 8 (2001); Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul „V. Pogor", al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitate literară (2007). Dublu nominalizat la Premiile Jean Monnet (Franta, 2008). Are numeroase cărţi traduse şi publicate în Franţa. În Spania este prezent cu !Soy un vejestorio comunista!, Editorial Pre/Textos, 2009 (Traduccion de Joaquin Garrigos), carte de proză ce recuperează memoria unei bătrâne din perioada comunista şi cu El paraiso de las gallinas, Icaria editorial, 2011 (Traduccion de Javier Marina), un roman despre mica realitate cotidiană de după 1989. Dan Lungu : "Absolut întâmplător, m-am născut la Botoşani, oraşul natal al poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu. Astfel, a trebuit să mă apuc de poezie, fiindcă aici făcutul versurilor e ceva între meşteşug tradiţional, îndatorire patriotică locală şi destin implacabil. Abia mai târziu mi-am trădat soarta şi am trecut la proză, păcătuind rareori şi cu dramaturgia. Am publicat mai multe lucruri, printre care două volume de proză scurtă şi patru romane. Absolut întâmplător, unele dintre ele au fost traduse în mai multe limbi şi astfel am avut bucuria să vizitez o sumedenie de locuri frumoase şi să întâlnesc oameni interesanţi. Din vorbă în vorbă, îi întreb, discret, despre Mihai Eminescu. Mă înţelegeţi, datorie patriotică locală... De cele mai multe ori, ei îmi vorbesc despre Dracula, Ceauşescu sau Nadia Comăneci. Uneori, însă, am noroc: îmi pomenesc de Tzara, Cioran sau Ionesco...De fiecare dată, facem schimb de adrese."
Simona Sora este critic literar, doctor Summa Cum Laudae în Filologie. A predat diverse cursuri şi seminarii de literatură română şi teoria editării la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat volumele: „Regăsirea intimităţii", Editura Cartea Românească, 2008; „Ultima Thule. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei", Editura Artec, Spania, 2009. A tradus din limba spaniolă volumul „Crezul meu" de Carlos Fuentes (Editura Curtea Veche, 2005) şi se numără printre autoarele antologiei „Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism" (Editura Polirom, 2008, trad. italiana 2011, Sando Teti Editore). Pentru volumul „Regăsirea intimităţii" a primit mai multe premii literare romîneşti. În prezent este editor coordonator al revistei literare „Dilemateca" şi membră a Uniunii Scriitorilor din România.
