„Ploaie”, proiectul bursierului "Constantin Brâncuși", Alexandru Mihai Budeș, la ICR Paris

 Vineri 25 octombrie, de la orele 19

Vernisaj și proiecția scurt-metrajului  Road, 2017

Galeria Macadam, Sala de conferințe a ICR Paris

1 rue de l'Exposition, 75007 Paris

Sâmbătă, 26 octombrie, între orele 14-17

Expoziție 

Galeria Macadam, Sala de conferințe a ICR Paris

1 rue de l'Exposition, 75007 Paris

Artistul plastic Alexandru Mihai Budeș (27 de ani) este fostul beneficiar al bursei "Constantin Brâncuși", ediția primăvară2019, acordată de Institutul Cultural Român,desfășurată sub forma unei rezidențe de trei luni la Cité des Arts, Paris. Artistul și-a dedicat acest timp proiectulului Ploaie/Pluie, proiect câștigător al bursei.

Artistul scrie despre conceptul proiectului :

Reveria (sau visarea cu ochii deschiși, rătăcire mentală, ruminarea în gol) este acel val al conștiinței care te detașează de sarcinile externe iar atenția se scufundă spre o zonă personală și interioară. Este un fenomen comun în viața de zi cu zi, care îndeplinește criteriile unei stări disociative minore.

 În această stare mentală se pierde controlul asupra subiectului sau a cursului gândurilor, cât de departe te poartă și pentru pentru cât timp se petrece. Psihologia freudiană interpretează această fenomen ca fiind liminal între starea de veghe (cu capacitatea de a gândi rațional și logic) și somn. 

Această visare cu ochii deschiși este de cele mai multe ori sursa a tot ceea ce creez și adesea un factor important în deciziile importante pe care le iau – o gândire profundă. Benjamin W. Mooneyham și Jonathan W. Schooler au semnalat cinci funcții potențiale ale reveriei: gândirea prospectivă, gândirea creativă, ciclismul atenției, deziluzionarea și ușurarea plictisului. 

Ploaia produce un sunet de tipul zgomotului alb ce reduce nevoia noastră de aport senzorial, calmând și inducând uneori reveria menționată mai sus. Concentrația se pierde, iar în această viziune încețoșată, picăturile dispar, timpul pare să-și piardă cursul, gândurile se suprapun, înțesându-se la nesfârșit.

În proiectul Pluie, artistul folosește această decuplare perceptivă și încearcă a o declanșa în mintea spectatorului prin crearea unei instalații ploaie și lumină stroboscopică, plasată într-o cameră întunecată. Lucrarea invocă efectul calmant al sunetului ploii și folosește lumina pulsată pentru a obține efectele hipnotizante ale imponderabilității și reversibilității. Astfel, se ajunge la pierderea palpabilității timpului și stării mentale în care se crează o profundă legătură cu subconștientul. Ne putem întreba la ce și cât de departe ne poate aduce o asemenea stare meditativă înnăscută și necontrolată.

Alexandru Mihai Budeș este un artist vizual stabilit în Berlin, Germania.

Practica sa artistică cuprinde sculptură, instalație, film, video și performance, având o abordare interogativă asupra gândurilor și întrebărilor profunde, descifrând aspecte ale vieții, emoțiilor, dispozițiilor și amintirilor.

Este absolvent al UNArte București și a beneficiat de programul Erasmus în Germania, unde a studiat în anul său final la HBKSaar, Saarbrücken.

Alexandru Budeș este autorul unor apreciate lucrări expuse internațional, atât în cadrul unor expoziții individuale cât și colective, dintre care amintim: “A coin I found” (Franța), “Show off 2” (România)”, „Viewmasters- Landscapes: Dolers”( Belgia), „You can only be free” (Belgia), „Le seuil”(Franta), „Carpathian Downhill” (România, Germania), “Taming the Fox” (România).

Institutul Cultural Român de la Paris găzduiește, la finalul acestor luni de rezidență, pentru două zile, acest fascinant proiect al tânărului artist plastician.

Atenție : lucrarea utilizează lumini stroboscop care pot declanșa episoade de epilepsie.

În cadrul evenimenului de vineri (25.10) artistul va proiecta și filmul de scurt metraj “Road”(2017) .

Road : "Ce ne călăuzește? La ce aspirăm și de ce? Undeva, în multiplele ecuații pe care le întâmpinăm zace latent mereu un sentiment pozitiv. Întrucât legea polarității presupune că binele necesită, cel puțin pentru a se delimita, existența răului, atunci și nașterea unei emoții pozitive își anticipează prin simpla existență posibilitatea propriei ruinări. Odată cu înălțarea și investirea în ele, aceste aspirații nu devin și mai expuse spre alterare?

Road reprezintă alegoria unei căi cunoscute tuturor, refuzând universalitatea. Este o viziune personală, o opțiune, o cale din multitudinea ce ne așteaptă pe parcursul Marelui Drum. În film, un călător parcurge drumul sentimentului uman, al evoluției sale, al căderii sale și, dincolo de aceasta, într-o lume plină de semnificație și simboluri.”