„Caietul din sertar este un veritabil confesional, un mod de a se istorisi pe sine, [...] presărat cu elemente de patriotism regăsite în tolba memoriei” a afimat criticul literar Ion Cristofor, în cadrul lansării volumului Gettei Berghoff Caietul din sertar. Jurnal israelian 1987-2018, lansare organizată și găzduită de Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, cu ocazia unui nou eveniment al seriei „Cafeneaua Românească”.
Evenimentul, moderat de Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv, a avut loc în data de 21 februarie și a beneficiat de prezența și participarea criticului literar Ion Cristofor și a jurnalistei Biti Caragiale.
Ion Cristofor și-a început prezentarea cu o „pledoarie” pentru valoarea jurnalului literar ca specie literară, un gen foarte discutat în teoria și critica literară, văzut de unii drept un gen al „literaturii de frontieră”, susținându-și argumentarea cu exemple de jurnale literare de o incontestabilă valoare literară, din diferite epoci, cum ar fi Les Confessions ale lui Jean Jacques Rousseau, sau Jurnalul lui Mircea Eliade. În același timp, Cristofor a făcut trimitere la binecunoscutul eseist francez, Philippe Lejeune, și a sa teză a „pactului autobiografic”, încheiat între autor și personajul narațiunii. Acesta și-a încheiat prezentarea cu o reușită comparație între rădăcinile trainice ale ficusului Bengali – imortalizat pe copera cărții – și istoria zbuciumată a poporului evreu.
Cleopatra Lorințiu, moderatoarea evenimentului, a menționat, la rândul său, câteva jurnale ale unor mari scriitori – precum Lev Tolstoi, Franz Kafka sau Cesare Pavese – care i-au lăsat o puternică impresie, întărind astfel ideea de jurnal literar ca specie literară autonomă, ce merită o recunoaștere unanimă.
Biti Caragiale, jurnalistă și una dintre redactoarele cărții, alături de Ruth Oren, a salutat inițiativa apariției acestui volum – „o carte dedicată Israelului, istoriei și culturii israeliene și mai ales a locului pe care comunitatea din România o are în Israel.” A subliniat, de asemenea, „bucuria de scriitor, bucuria de scris care străbate din paginile Jurnalului” dar care arată cititorului „Omul, omul care a trăit, care a văzut, care a vibrat, care a plâns, care a suferit, care s-a implicat în fiecare cuvânt scris.”
Doina Meiseles, editoarea volumului, a menționat că „puține cărți de limba română editate în Israel au valoarea istorică și documentară pe care o are cartea Gettei Berghoff”, subliniind atenția acordată, în paginile Jurnalului, activității literare și jurnalistice a unor ziariști și scriitori care „au pus bazele, în Israel, unei literaturi de limba română extrem de importantă.”
Autoarea volumului a mulțumit tuturor celor implicați în geneza cărții în varianta tipărită, mărturisindu-și speranța că această carte va rămâne pe „rafturile superioare ale literaturii de limbă română din Israel”, acolo unde emigranții din România au „asimilat atât de viu limba ebraică”, respectând îndemnul lui Eliezer Ben Yehuda – „vorbiți limba ebraică și astfel vom avea o țară a noastră”.
Luiza Kohn, căreia îi aparțin tehnoredactarea, corectarea și grafica cărții, notează următoarele – „Jurnalul este o odă vieții si bucuriei de a trăi, de a prinde rădăcini în Țara străbună, privind apoi, de aici, întreaga lume cu demnitate, un triumf al iubirii sub toate aspectele, e zestrea adunată precum picurii de miere, cu trudă, zi de zi, a unei vieti implinite.”
La eveniment au fost de asemenea prezente Luiza Carol și Maria Găitan-Mozes, ambele scriitoare de origine română, care au activat, împreună cu Getta Berghoff, la cercul literar Punct.
Getta Berghoff s-a născut la Iași (1935) și a emigrat în Israel în 1970. Din creația sa se remarcă volumul Ultima ninsoare, apărut în 1985 și reeditat în 2001 și 2018, roman care s-a bucurat și de traducerea în ebraică (1988 și 2016), cât și romanele Sub zodie sumbră (1991), Pe firul de ață (Editura Minimum, 2006), Comorile Arielei (Editura Napoca Star, 2011), Femei și destine (Editura Ofakim Itonut, 2014). A fost distinsă cu Premiul Cultural „Haim și Sara Ianculovici” (2007) și cu Premiul Gropper (2012).
