Expoziția „Devoratori de lumină” a artiștilor Ioan Sbârciu, Georgeta-Olimpia Bera, Alexandra Mureșan la Paris

În perioada 19 octombrie – 2 decembrie 2022, Galeria Macadam a Institutului Cultural Român de la Paris găzduiește expoziția „Devoratori de lumină” a artiștilor plastici clujeni Ioan Sbârciu, Georgeta-Olimpia Bera, Alexandra Mureșan ce prezintă o serie de lucrări noi, realizate special pentru această expoziție (pictură, desen, sticlă, instalații hibride). Artiștii vor fi prezenți la întâlnirea cu publicul la vernisaj, în 19 octombrie, ora 19:00. Curatori: Georgeta-Olimpia Bera, Aurel Codoban. Finisajul expoziției este prevăzut în data de 2 decembrie, ora 19:00, în prezența celor trei artiști.

---

”Aflat la confluența dintre mediile de expresie plastică și aplicată, proiectul expozițional se concretizează în reprezentări bi- și tri-dimensionale de pictură, desen, sticlă și instalații hibride. Conlucrarea dintre cei trei artiști, Ioan Sbârciu, Alexandra Mureșan și Olimpia Bera lansează diferite ipostaze ale vizibilului, printr-o aparentă confruntare a unor universuri posibile.

Mediile artistice coexistă în fapt, atât prin autonomia transpunerilor, cât și prin natura interferențelor dintre opere, ca o consecință a desfășurării în spațiu. Lumina, o componentă indispensabilă a observării în sine, devine la rândul său o formă interiorizată, iluzorie, care se activează prin procedee uneori ludice, alteori dramatice și care provoacă în mod treptat senzații de care privitorul nu este pe deplin conștient. Gestul aprofundat al elucidării este descris astfel ca proces în sine, ca formă de documentare a interdependenței spațio-temporale și a legăturilor care au loc prin interconectarea dintre expresie, formă, culoare și materialitate.”

(Lector universitar doctor habil. Georgeta-Olimpia Bera, curator, artist, prorector responsabil cu asigurarea calității, Universitatea de Arte și Design Cluj-Napoca)

„Devoratori de lumină circumscrie o arie semantică generoasă pentru o expoziție de artă. Mai mult, este o metaforă inspirată pe care se poate ușor întemeia o mitologie în genul Cărții ființelor imaginare a lui Jorge Luis Borges. Ceea ce Alexandra Mureșan, cu ochii săi miriapozi și dictatoriali și face. Dar să începem cu începutul: ‘Și a zis Dumnezeu « să fie lumină! » Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că lumina e bună, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric.’ (Facerea 3,4). E greu de imaginat o lume în care lumina și întunericul nu sunt despărțite, coexistă într-un fel de ‘apeiron’ în care nu au limite interne. Separate sunt ușor de conceput, împreună nu le poate ‘devora’ decât Ioan Sbârciu în ‘Pădurea de cenușă’. De acum înainte lumea este ‘aproape vizibilă’ și liberă, căci încă nu este turnată în forme, ‘înțelenită’ în culoare. Lumea asta nouă e spațiul de joacă al Olimpiei Bera.

Sigur, dacă îi judecăm după pofta cu care modelează darul lui Dumnezeu, lumina, cei trei artiști sunt niște nesătui, niște ‘devoratori’, dar dacă îi apreciem după exigența noastră, după mofturile pe care le fac în fața ‘hranei’, iar nouă ne plac artiștii ‘mofturoși’, cei trei sunt cu siguranță niște ‘degustători de lumină’ ”. (poetul Ion Mureșan)

„Poate că, mai mult decât orice teorie, la înțelegerea a ceea ce este acum arta ar servi metafora. E vremea ca, la apusul acestei mari invenții moderne care este teoria, metafora mai degrabă să ne deschidă înțelegerea spre ceea ce fac artiștii. Și ce fel de metafore ne-ar putea ajuta cel mai mult aici? Evident, pentru artiștii vizuali metaforele cognitive care se învârtesc în jurul luminii!

Nu suntem mereu conștienți de cât de incredibil este lumina legată de oameni. Cu lumina e ca și cu sunetul pe care îl scoate copacul care se prăbușește în jungla amazoniană, fără oameni prin preajmă – acel sunet nu există! La fel cu lumina – ea nu există fără oameni. Este felul ‘cum’ percep oamenii undele electromagnetice. Și felul cum decodează ei lumea, cum construiesc realitatea.

Dar, cum spune poetul Ion Mureșan, ‘transparența e doar semnul că Dumnezeu îngăduie vederea, nu că o garantează’.

Om fiind, artistului i se îngăduie privirea, poate chiar mai mult decât nouă oamenilor ca toți omenii. Dar de unde vine atunci diferența? Lumina este pentru artist jocul și înțelepciunea lui. Se joacă cu lumina și are înțelepciunea de a propune altfel realitatea – esențializată, contestată, controversată, numai pentru ca noi să o privim cu mai multă libertate, adică eliberați de prea multele, iluzoriile sau chiar falsele jocurile de reflexii și interferențe. Ne propune el alte reflexii și interferențe – între tehnici: jocuri de lumină, detaliu, decupaj, deformări etc., și le deconstruiește pe cele stabilite propunându-și să dezvolte și o observare de tipul caleidoscop, spre exemplu. La el, după cum spune poetul, garantul privirii în afară este privirea înlăuntru.

Modernitatea, pentru a controla totul, a tins să facă din lume un panopticon, astfel încât totul să fie vizibil. Lumea de astăzi a comunicării a făcut totul astfel încât toată lumea să poată vedea totul. Dar cu asta n-am făcut decât să ajungem într-o lume a comunicării autiste și tautologice.

Suntem ca niște mărgele de sticlă, care, închise în sine, rar refractă, și doar reflectă lumina lumii.

Artiștii însă sunt ca niște mărgele de sticlă ale jocului lumii, care nu reflectă, cel mult refractă lumina lumii. Nu sunt autiști pentru că sunt capabili să absoarbă lumina. Ei metabolizează lumina ca niște misterioase black hole. Și nu sunt tautologici pentru că sunt în stare să redea o lumină a unei realități diferite, așa cum a anticipat Hawkins pentru black hole. Așa că dacă noi decodăm realitatea prin lumină, ei refac o realitate prin lumină. Ei ne propun o realitate a lor codificând lumina. Devoratori de lumină, pentru a nu lăsa oamenii în lumina plată a realității și dătători de lumină pentru a ne lumina altfel realitatea!”

(prof. univ. dr. Aurel Codoban, UBB Cluj, eseist și filosof român, specializat în structuralismul francez, semiologie, hermeneutică și filosofia religiilor)

BIOGRAFII:

Ioan Sbârciu este pictor, profesor universitar doctor în cadrul Departamentului Pictură al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, fiind unul dintre cei mai cunoscuți artişti şi pedagogi din spaţiul artistic contemporan românesc, cu o activitate expoziţională remarcabilă în prestigioase galerii şi muzee din ţară şi străinătate. Activitatea didactică și stilul său distinctiv de pictură au acționat ca un puternic stimulent și punct de referință pentru mai multe generații de tineri artiști români, printre care studenții săi Adrian Ghenie, Victor Man, Șerban Savu, Marius Bercea și Alin Bozbiciu. De-a lungul carierei sale artistice de o jumătate de secol, Ioan Sbârciu a expus în compania unor personalităţi importante ale scenei artei contemporane internaţionale precum Markus Lüpertz E. Cucchi, A. Boetti, A. Rainer, H. Nitsch, E. Scanavino, AR Penck, B. Munari, E. Vedova şi César Dintre temele sale amintim „Pădurea de cenușă” și „Soarele negru la Roșia Montană” dedicate pădurii transilvănene, „Răpirea Europei”, „Don Quijote”, „Labirintul”, „Corpus”, ș.a. Pasionat de pictură, de o energie debordantă, lucrând constant în atelierul său, întotdeauna inspirat și creativ, lucrările sale se regăsesc în colecții de stat și private România, Germania, Franța, Elveția, Olanda, Belgia, Grecia, Italia, Spania, Ungaria, Polonia, Japonia, Canada, Argentina și SUA.

Georgeta-Olimpia Bera este artist vizual și curator de artă stabilit în Cluj, lector universitar doctor la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, specializarea Pictură. Absolventă a aceleiași universități, are competențe în pictură, desen, tehnici de gravură, ilustrație și instalație multimedia. A participat la rezidențe de artă la Essaouira Contemporary Art Centre (Maroc), Visual Kontakt Ulm (Germania), Cessapalombo (Italia) și Ushant Island (Franța). A expus în muzee și galerii de artă din România și din străinătate: Museo Valtellinese di Storia e Arte (Sondrio); RIVAA Gallery (New York); Ex-Upim (Macerata); Visual Kontakt (Cluj, Oradea, Ulm); 54 Arte Contemporanea, (Molfetta), Neon Gallery (Wrocław) și altele. Proiectele sale curatoriale s-au concretizat în expoziții la Visual Kontakt (Cluj, Oradea, Ulm) și IAGA Contemporary Art (Cluj), Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, RIVAA Gallery (New York, 2017), Fondazione Filiberto e Bianca Menna (Roma, 2017), Sala dei Templari (Molfetta). Printre artiștii colaboratori se nunără: Ioan Sbârciu (România), Hermann Nitsch (Austria), Silvia Inselvini (Italia), Bronwin Lace & Marcus Neustetter (Africa de Sud), Kurt von Bley și Miron Zownir (Germania) etc.

Alexandra Mureșan este artist vizual independent și lector universitar doctor la Universitatea de Artă și Design din Cluj. Lucrează cu sticla de mai bine de 11 ani, acumulând experiență în acest domeniu pe parcursul studiilor de licență, master și doctorat în cadrul aceleiași universități. În 2013 primește Premiul Jutta Cuny Franz Memorial Award pentru tineri sticlari, în Düsseldorf, Germania. Creațiile sale au fost și sunt vizibile în diverse expoziții atât în țară cât și peste hotare. Studiile în domeniul filosofiei, anterioare incursiunii în arta sticlei, finalizate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, au avut de asemenea un impact puternic asupra dezvoltării gândirii ei creative.

Motto Ioan Sbârciu:

„Scrutându-și ființa, pictorul devorează cu nesaț neîncetat, cu pasiune și obsesie, fascicolele colorate de lumină, spre a obține lumina albă, iubirea pură. Dar ‘materia care urăște adevărul îi descoperă misterul luminii interioare, soarele negru’.”

Motto Georgeta-Olimpia Bera:

„Și poate că și sfera mai luminoasă a relațiilor cu divinul depinde, într-o oarecare măsură, de aceea – mai obscură – care ne separă de animale.”

(Giorgio Agamben, „Deschisul. Omul și animalul”, Editura Humanitas, București, 2016, p.25.)

Motto Alexandra Mureșan:

„Sticla stă sub semnul transparenței, însă, așa cum spunea un poet român, ‘transparenţa e doar semnul că Dumnezeu îngăduie vederea, nu că o garantează’. Garantul privirii în afară este privirea înlăuntru.”

Notorietatea și situarea Galeriei Macadam a ICR Paris și a Ambasadei României în Franța în plin centrul Paris, la doar câteva sute de metri de Tour Eiffel, precum și calitatea excepțională a artiștilor invitați și a subiectelor de actualitate abordate reprezintă o invitație la cele mai înalte standarde culturale adresată specialiștilor, cunoscătorilor și amatorilor de artă și de frumos, asigurând succesul expozițiilor.

Ne propunem ca prin acest proiect să prezentăm artiști plastici români reprezentanți de seamă ai Școlii de la Cluj, personalități ale culturii române, care contribuie fundamental la cunoaşterea valorilor românești în Franța dar şi la felul în care creațiile lor îmbogățesc cultura franceză.

Parteneri: Ambasada României în Franța, Institutul Cultural Român de la Paris, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Uniunea Artiștilor Plastici Cluj.