Despre filialele Institutului Cultural Român - precizări ale președintelui ICR, Andrei Marga

Prin hotărârea nr. 15 449 din 8 octombrie 2012, Comitetul Director a decis stabilirea de filiale ale ICR în provinciile istorice ale țării. ICR are astfel filiale în țară și institute în diferite țări.
Scopul filialelor este:
a) Să asigure cunoaşterea în centrele culturale respective a programelor şi oportunităţilor asigurate de Institutului Cultural Român;
b) Să elaboreze propuneri de programe care servesc misiunea stabilită de lege pentru Institutului Cultural Român;
c) Să preia răspunderea implementării unor programe ale Institutului Cultural Român, conform deciziilor pe care le iau împreună cu Comitetul Director;
d) Să sprijine, cu mijloacele specifice ale Institutului Cultural Român, cultura ce se dezvoltă în provinciile istorice ale ţării;
e) Să coopereze cu institutele culturale române amplasate în străinătate în vederea promovării de valori competitive;
f) Să coopereze cu teatre, opere, edituri, universităţi, institute de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, companii în vederea sprijinirii afirmării lor internaţionale;
g) Să sprijine profilarea culturală internațională a unor valori din teritoriul respectiv;
h) Să asigure obţinerea de resurse financiare în vederea susţinerii programelor culturale de la diferite niveluri ale Institutului Cultural Român;
i) Să dezvolte cooperări internaționale în beneficiul mutual.

În legătură cu filialele ICR s-au ridicat câteva întrebări, la care sunt dator să răspund.

Nu cumva se dublează rețeaua inspectoratelor pentru cultură din județe? Răspunsul este negativ. Filialele ICR – ca și întregul Institut Cultural Român – au ca misiune, stabilită de lege, să facă cunoscută cultura română și să-i asigure vizibilitate și prestigiu. Ele se ocupă de etalarea valorilor românești în spațiul internațional și nu se suprapun cu competențele inspectoratelor județene pentru cultură.
Nu cumva se irosesc resurse prețioase, financiare în primul rând, cu filialele ICR? Răspunsul este că nu se irosesc resurse! Dimpotrivă! Infrastructura filialei este asigurată de autoritățile locale. Fiecărei filiale din provinciile istorice i se alocă două posturi din efectivul de posturi deja existent al Institutului Cultural Român. Nu s-au creat noi posturi. Fiecare filială poate să-și angajeze personal pe baza resurselor extrabugetare pe care le obține.

Ce resurse financiare au la dispoziție filialele Institutului Cultural Român? ICR, în întregul său, operează pe bază de programe anunțate public, iar accesul la resurse se face prin competiție. Filialele pot acumula resurse extrabugetare, ca pretutindeni în lumea civilizată, iar resursele pe care le obțin rămân la dispoziția filialei respective.

Nu cumva scade nivelul activităților ICR prin crearea de filiale? Nu apare nicidecum acest pericol dacă ținem seama de faptul că valori ce pot fi etalate cu succes pe plan internațional sunt și în provinciile istorice (de pildă, teatrul de la Sibiu sau Craiova, muzeul de artă din Tulcea, complexul brâncușian de la Târgu Jiu, opera din Iași și multe altele). Desigur că ICR trebuie să promoveze un nivel de exigență valorică ridicat și îl va promova. Acest nivel nu este periclitat nicidecum de dezvoltări cu idei mai bune.

Cine sunt directorii și directorii adjuncți ai filialelor? Scopul ICR este să aducă personalități culturale profilate și prestigioase în poziția de directori de filiale și de directori ai institutelor culturale române din străinătate. Până în acest moment au fost desemnați directori de filiale însărcinați cu organizarea. Ei sunt remunerați în sistemul prestărilor de servicii. Cooperăm cu autoritățile locale în desemnarea directorilor de filiale. Vor fi organizate concursuri, potrivit prevederilor legale, pentru a ocupa durabil funcțiile de directori de filiale.